Aniversarea Zilei Pompierilor din România evocă sacrificiul ostaşilor pompieri conduşi de căpitanul Pavel Zăgănescu care, în anul 1848, au scris o pagină de devotament şi demnitate naţională. Lupta din Dealu Spirii a rămas consemnată în istorie ca un act eroic al pompierilor militari în apărarea revoluţiei şi o afirmare patriotică a calităţilor morale şi de luptă ale ostaşilor tinerei armate române.
Suita activităților organizate în acest context a început la 7 septembrie a.c., dată la care Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Institutul Național de Hematologie Transfuzională au dat startul campaniei ”Salvatorii donează pentru viață”. Acțiunea inițiată pentru acoperirea nevoii de sânge a populației s-a derulat până la data de 11 septembrie a.c.
De asemenea, astăzi, pentru cinstirea memoriei predecesorilor care au scris cu litere de foc istoria pompierilor militari, reprezentanții Inspectoratului General pentru Situații de Urgență au depus coroane de flori la ”Monumentul Eroilor Pompieri” din Calea 13 Septembrie.
Momentul aniversar va fi marcat și la nivelul unităților subordonate, sens în care vor fi organizate activități omagiale menite să cinstească curajul, gloria şi istoria îndelungată a Armei și vor fi depuse coroane de flori la monumentele ridicate în cinstea eroilor pompieri.
Totodată, cu ocazia Zilei Pompierilor din România, Muzeul Național al Pompierilor ”se deschide” iubitorilor de istorie, aceștia având posibilitatea vizionării, în regim gratuit, a exponatelor regăsite în acest edificiu, în intervalul 10.00 – 16.00. Prezentarea acestora va fi asigurată de muzeograful „Foișorului de Foc”.
Pompierii Români sărbătoresc 172 de ani de când au scris cu litere de foc ISTORIA ŢĂRII, pe frontispiciul căreia se regăsesc năzuinţele de libertate socială, independenţă şi unitate naţională ale poporului român. Documentele timpului ne fac să retrăim sentimentele de mândrie şi onoare simțite de predecesorii noștri, a căror contribuție a fost esenţială în Revoluţia română paşoptistă. Recunoaşterea meritelor lor a fost confirmată în filele Proclamaţiei Guvernului provizoriu, unde se consemna că „… văzând atâta curaj şi atâta închinare la cauza libertăţii, … consideră … în numele patriei a arăta a sa recunoştinţă Companiei de pompieri ce de la început şi până la sfârşit fură apărătorii libertăţii”.
Apogeul actului de eroism al pompierilor români l-a constituit bătălia din Dealu Spirii, de la 13 septembrie 1848, dată la care românii au pierdut 80 de soldaţi şi doi ofiţeri din Compania de Pompieri, condusă de bravul căpitan Pavel Zăgănescu.
Recunoştinţa poporului român pentru faptele de vitejie şi eroism ale pompierilor militari a fost pe măsură, după ieşirea Principatelor de sub tutela otomană, domnitorul Alexandru Ioan Cuza adoptând, încă de la începutul domniei sale, Legea din 21 mai 1860, care acorda ostaşilor de orice grad medalia comemorativă cu panglică tricoloră – Pro virtute militari. Această distincție avea să fie prima medalie, cu caracter militar, emisă în România.
Tradiţiile pompierilor români înscriu şi alte fapte memorabile de curaj, cum ar fi participarea la Războiul de Independenţă sau apărarea vieţii şi bunurilor, pe timpul bombardamentelor din cele două războaie mondiale.
Istoric
Bătălia din Dealul Spirii din 13 septembrie 1848 reprezintă prima afirmare patriotică a calităţilor morale şi de luptă ale ostaşilor tinerei armate române moderne.
Intrarea în Bucureşti a trupelor otomane invadatoare a prilejuit unităţilor române prezente în garnizoană – printre care şi Compania de Pompieri – unul dintre cele mai înălţătoare momente ale Revoluţiei Române de la 1848: încleştarea din Dealul Spirii, devenită simbol al luptei pentru libertate şi independenţă naţională a poporului român.
Comandantul Regimentului 2 Infanterie şi şeful garnizoanei Capitalei, colonelul Radu Golescu, a primit ordin, în ziua de 12 septembrie, din partea Locotenenţei Domneşti, să deplaseze în ziua următoare subunităţile în Dealul Spirii, pentru a participa la primirea unei coloane otomane formate din aproape 6.000 de luptători, aflată sub comanda lui Kerim Paşa.
Însă lucrurile au luat cu totul alt curs. Convinşi de iminenţa unui conflict armat cu otomanii, cei 166 de ostaşi ai Companiei de Pompieri comandaţi de căpitanul Pavel Zăgănescu au mers la cazarma din Dealul Spirii. Soldaţii lăsaţi pentru paza cazărmii au cerut comandantului lor: „Luaţi-ne şi pe noi, nu ne lăsaţi în cazarmă, ca pe niște nevrednici, căci dacă acolo, în Dealul Spirii, va fi vreun război, noi vrem să murim cu fraţii noştri!”.
Cu toate că au fost înconjuraţi de oastea turcă, pompierii s-au avântat cu curaj împotriva acesteia, alternând focurile de armă cu lupta la baionetă şi lovind fără cruţare inamicul care, în pofida superiorităţii numerice, a fost cuprins de panică. Otomanii au deschis focul asupra pompierilor, dar aceştia au pornit împotriva tunurilor inamice şi, după o luptă scurtă, au capturat gurile de foc, pe care le-au întors împotriva duşmanului. Din rândurile inamicului au fost numeroase victime, dar, din cauza lipsei muniţiei, pompierii au fost nevoiţi să abandoneze piesele de artilerie.
Aceştia nu au încetat lupta decât atunci când Kerim Paşa, văzând că nu poate înfrânge rezistenţa garnizoanei din Dealul Spirii, a propus încetarea focului, garantând în schimb „libera ieşire din cazarmă”, angajament care ulterior nu a mai fost respectat de către otomani.
În timpul luptei din Dealul Spirii, pompierii au dovedit vitejie, curaj, rezistență şi spirit de sacrificiu în inegala confruntare cu trupele otomane covârşitoare.
După ieşirea Principatelor Române de sub tutela otomană, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a apreciat în mod deosebit eroismul, curajul şi patriotismul pompierilor militari. Astfel, Primul Parlament al României a adoptat Legea din 21 mai 1860, prin care se acordau ostaşilor de orice grad care au participat la această luptă, pensii pe viață şi medalia comemorativă cu panglică tricolor Pro virtute militari – prima medalie cu caracter militar emisă în România.
În anul 1863, când oştirea română primea noile drapele, domnitorul Alexandru Ioan Cuza alegea pentru această festivitate data de 13 septembrie, iar la data de 8 septembrie 1878, domnitorul Carol I a adoptat Înaltul Decret prin care acorda Virtutea Militară ostaşilor care au luat parte la lupta contra armatei otomane la 13 septembrie 1848.
În bogata carte a tradiţiilor de luptă ale pompierilor militari români s-au înscris şi alte glorioase pagini: pe timpul Războiului de Independenţă, când ostaşii pompieri au contribuit la recâştigarea suveranității României, în momentele de cumpănă ale făuririi Statului naţional unitar român de la 1 Decembrie 1918 când, la retragerea armatei române în Moldova, corpul pompierilor a rămas în teritoriul vremelnic ocupat de inamic, îndeplinind în grele condiții misiunea de apărare a vieții oamenilor şi bunurilor împotriva incendiilor, iar pe timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, companiile de pompieri au intervenit eroic pentru stingerea incendiilor declanșate de bombardamentele inamice.
În confruntarea cu incendii devastatoare sau cu alte calamităţi, pompierii au făcut de multe ori dovada sacrificiului suprem, periclitându-şi viaţa pentru a o apăra pe cea a semenilor.
Pentru comemorarea eroilor pompieri căzuți în luptă, pe Dealul Spirii a fost ridicat, în anul 1901, Monumentul Eroilor Pompieri din București, pe soclul căruia stă scris cu litere de bronz ”Luptătorilor de la 13 septembrie 1848, poporul român recunoscător”.
Ziua de 13 Septembrie a fost sărbătorită ulterior ca fiind Ziua Pompierilor din România, însă a fost legal oficializată începând din anul 1953.
În septembrie 1963, cu prilejul împlinirii a 115 ani de la lupta pompierilor din Dealu Spirii, a fost inaugurat Muzeul Naţional al Pompierilor, în cadrul Foişorului de Foc al Capitalei. Exponatele şi documentele aflate în incinta acestui edificiu de cultură redau istoria şi evoluția pompierilor români, un loc aparte ocupându-l exponatele ce reflectă participarea pompierilor militari la pregătirea, desfăşurarea şi apărarea Revoluţiei române paşoptiste.