Ministrul Afacerilor Externe, Teodor Meleșcanu, și omologul său spaniol, Alfonso María Dastis Quecedo, au semnat, la București, Acordul guvernamental privind evitarea dublei impuneri, document cu o relevanţă fiscală şi economică pentru cetățenii și antreprenorii din cele două state, care va completa cadrul juridic care vizează încurajarea relațiilor economice în plan bilateral.Până în prezent, România a semnat mai multe tratate fiscale, cu scopul principal de evitare a dublei impuneri pe venit atât in Romania, cât și în celelalte țari semnatare. Prin aceste tratate este reglementată taxa aplicată pe veniturile realizate atât de o companie străină în România, cât și pe cele realizare de o companie românească într-un stat care a semnat o astfel de înțelegere fiscală cu România.
În metodologia de aplicare a criteriilor de teritorialitate, impozitele sunt reținute pentru toate veniturile obținute într-un stat (stat sursă), indiferent de cetățenia beneficiarului sau a veniturilor sau a proprietarului, cu condiția principală de reciprocitate.
România a semnat mai multe acorduri bilaterale privind evitarea dublei impuneri.
Tratatele de evitare a dublei impuneri au o istorie lungă, începând cu secolul al XVIII-lea, când Franța și Italia au semnat primul regulament în acest domeniu, pentru onorariile percepute în aceste două țări.
Primele încercări de soluționare a politicilor fiscale la nivel internațional se găsesc abia în secolul al XIX-lea, când a fost emisă o prima soluție pentru tratatele de evitare a dublei impuneri.
Prima încercare concretă de a elimina dubla impunere este văzută în relațiile dintre statele federale ale aceluiasi stat – Legea Federală Germană din 1870 și Constituția elvețiană din 1874. Apoi, statele semi- independente din cadrul Imperiului Britanic au încheiat convenții sau acorduri bilaterale privind evitarea dublei impuneri. Aceasta este urmată de eliminarea dublei impuneri între statele suverane independente și primul tratat pentru evitarea dublei impuneri, semnat în 1899 între Prusia și Imperiul Austro-Ungar.
În 1932, Liga Națiunilor, precursoarea Organizației Națiunilor Unite de azi, a publicat un raport oficial cu propunerea de soluții concrete pentru evitarea dublei impuneri:
– Statul de reședință permite perceperea de impozite mai mici pentru contribuabilii săi care plătesc impozite și în străinătate.
– Statul în care venitul își are sursa scutește non-rezidenții de la plata impozitelor, deoarece acestea vor fi deja impozitate în statul de reședință.
– Taxele sunt împărțite între cele două state: o parte de impozit este perceput în statul în care contribuabilul este rezident și o parte a impozitului este perceput în statul în care se produce venitul respectiv.
