Mesajul prim-ministrului Nicolae Ciucă transmis în cadrul ceremoniei organizate cu prilejul Zilei Naționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului:
Doamnelor și domnilor,
Suntem astăzi aici pentru a comemora împreună victimele Holocaustului din România, pentru a aduce un pios omagiu sutelor de mii de vieți omenești a căror destine au fost frânte sau marcate pentru totdeauna de anii celor mai întunecate evenimente din istoria noastră.
Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului, 9 Octombrie, rememorează începutul deportărilor masive ale evreilor din Bucovina în Transnistria, teritoriul dintre Bug și Nistru aflat în perioada Holocaustului sub administrație românească. Începând cu acea zi, peste o sută de mii de evrei au fost îmbarcați în trenuri de marfă, purtați pe jos zeci de kilometri, hăituiți, umiliți, maltratați. Alte mii au sfârșit chiar în timpul acestor deportări, de epuizare, boli sau frig. Execuțiile individuale au fost, de asemenea, parte a acestui infernal transfer.
Dar aceste realități au fost doar o parte a Holocaustului din România. Pogromurile, trenurile morții, munca forțată, deportările, execuțiile, barbariile de neimaginat, politicile antisemite, rasiale și discriminatorii, excluderile din viața profesională, umilințele, deposedările de bunuri și alte abuzuri sau crime terifiante s-au petrecut în timpul celei mai mari tragedii din istoria noastră globală.
Regimul Antonescu a utilizat instituțiile statului și complicitatea multor oficiali sau cetățeni obișnuiți. Instituții de forță, de apărare sau ordine publică, servicii secrete, servicii publice și autorități locale au fost puse în slujba unei infernale mașinării pentru a ucide. Această colaborare cinică și barbară a marcat pentru totdeauna trecutul nostru.
Holocaustul a fost o crimă cu premeditare care s-a petrecut în mijlocul societății, o prăbușire a instituțiilor, a tuturor normelor și a umanității. Acesta a fost generat de antisemitismul istoric, de pervertirea morală a elitelor politice și intelectuale și de toți cei care au permis ca democrația să fie călcată în picioare și semenii excluși, persecutați sau exterminați. De aceea, astăzi, căutarea adevărului, asumarea trecutului și a responsabilităților, identificarea vinovaților, urmărirea consecințelor și onorarea victimelor, a supraviețuitorilor și a memoriei lor trebuie să fie o misiune fără încetare, un angajament pentru eternitate.
Doamnelor și domnilor,
Am ținut să întâlnesc, în această săptămână, pe unul dintre supraviețuitorii Holocaustului, un martor al ororilor de la Auschwitz. Acest om de 92 de ani m-a emoționat profund prin felul demn, onorabil și lipsit de ură în care vorbește despre experiența personală și despre acei ani infernali. Toți cei ca el reprezintă astăzi cea mai valoroasă mărturie și un exemplu incredibil care ne oferă atât de multe pilde.
Nu trebuie să uităm niciodată că acum 81 de ani a debutat cea mai teribilă crimă produsă împotriva unor oameni nevinovați, bărbați, femei și copii, pe criterii etnice și religioase. Regimul mareșalului Ion Antonescu – o monstruozitate absolută – și colaboratorii acestuia poartă întreaga responsabilitate pentru inițierea și organizarea Holocaustului, pentru asasinatul în masă, dar eșecul întregii societăți în a salva oamenii nevinovați este o realitate dură pe care o admitem și o recunoaștem.
Tot astăzi, trebuie să ne amintim și de cei care au fost solidari cu victimele, cei care au crezut în izbânda adevărului și a omeniei, cei care nu au abandonat umanitatea și au riscat propria viață și a apropiaților. Drepții între popoare, cei care au salvat sau au încercat să salveze evrei, sunt astăzi prețuiți și onorați, primesc recunoștința României și a comunității internaționale.
Un bilanț al celor peste opt decenii de la tragedia Holocaustului ne arată că ocultarea adevărului istoric a fost o altă vinovăție a unor regimuri care au pretins că fac lumină, că vor căuta călăii și vor onora victimele. Negarea sau distorsionarea Holocaustului, trucurile sau falsurile istorice, exonerarea responsabilităților sau chiar trivializarea sau ultragierea au fost mult timp parte a istoriei post-Holocaust. Este sfâșietor că supraviețuitorii Holocaustului și urmașii lor au fost nevoiți să fie martorii acestor situații.
Onorată asistență,
În urmă cu două decenii, statul român a pus bazele unui proces de asumare a trecutului și reconcilierii, pentru a reda adevărul istoric și pentru a da sens atașamentului față de valorile euro-atlantice. Acest proces trebuie să fie continuu și ireversibil. Admițându-și trecutul, istoria, responsabilitățile și consecințele, statul român dovedește conștiință civică, putere instituțională și onoare. Înființarea Comisiei Internaționale „Elie Wiesel”, crearea institutului guvernamental cu același nume, înființarea de programe academice, publicarea de lucrări științifice, realizarea de memoriale și muzee precum cel de la București sau Iași, inițiativele civice centrale sau locale care onorează memoria victimelor sau a supraviețuitorilor, comemorările și evenimentele periodice, introducerea istoriei Holocaustului ca disciplină obligatorie, toate acestea ne demonstrează că instituțiile și, în definitiv, elitele politice democratice și-au însușit această misiune.
Comitetul interministerial pe care l-am creat pentru a monitoriza implementarea primei strategii naționale de prevenire și combatere a antisemitismului, semnarea, în această săptămână, a contractului de finanțare pentru realizarea Muzeului Național de Istorie a Evreilor și al Holocaustului, proiectele memoriale pe care le girez și susțin ferm demonstrează că Executivul pe care îl conduc și-a luat foarte în serios misiunea în acest domeniu.
Dar tot acest proces trebuie să capete astăzi, în contextul celei mai mari agresiuni din Europa după cel de-al Doilea Război Mondial, prin invadarea Ucrainei de către forțele ruse, un alt ritm. Criza refugiaților, raptul teritorial unic după a doua conflagrație mondială, răspândirea falselor narațiuni prin folosirea denaturată a conceptelor de acum opt decenii, ne determină să acționăm cu mai multă determinare. Teoriile conspirației, distorsionarea Holocaustului, abundența de extremism și radicalizare, sabotarea democrației sunt prezente în Europa ca parte a războiului hibrid dus de Federația Rusă în țările noastre. Acestea iau și forma partidelor politice, inclusiv la noi. Lupta cu discriminarea, antisemitismul și xenofobia trebuie dusă pe toate planurile, prin măsuri politice, administrative, educaționale.
În final, vreau să vă spun că, dincolo de dificultatea vremurilor pe care le trăim, lupta împotriva uitării, a indiferenței și atașamentul pentru valorile democratice, libertății și umanității vor învinge!
Să ne amintim de toți cei care au pierit în Holocaust și să ne rugăm pentru ca memoria lor să rămână veșnică! Vă mulțumesc!”