MARIN GHERMAN, politolog, Ucraina
La 25 octombrie 2015 în Ucraina se vor desfășura alegerile locale, la care, potrivit Comisiei Electorale Centrale de la Kiev participă 142 de partide politice – unele în toată țară, altele doar în regiuni sau localități aparte. Prima și cea mai mare problemă a alegerilor locale din Ucraina este baza legislativă destul de incertă, care, fiind adoptată în preajma scrutinului, a complicat și mai mult procesul politic. Uneori ai impresia că Legea alegerilor locale a fost scrisă special pentru a reduce numărul electoratului activ, participarea la vot fiind o altă destul de serioasă problemă.
Monopolizarea vieții politice de către partide
Dacă în perioada președintelui destituit Viktor Ianukovici alegerile locale se desfășurau în baza unui sistem electoral mixt (votarea partidelor politice, dar și a candidaților fără partid), atunci scrutinul din 25 octombrie curent va avea loc în baza unui sistem electoral proporțional, cu votarea nu numai a partidelor, dar și a candidaților din listele partidelor. Ideea nu este una rea în fond, însă realizarea ei reprezintă doar dureri de cap pentru toți, pentru că partidele politice au monopolizat viața politică locală. Așadar, nu poți candida la alegerile locale, fără să fii înaintat de vreun partid. Dacă la nivel național un astfel de sistem ar fi logic, atunci la nivel local, acolo unde partidele politice își creează reprezentanțe doar în preajma alegerilor, ideea de a transforma partidele în „monștri politici” pare contraproductivă. Apar unele întrebări logice: dar unde sunt mișcările civice, ONG, asociațiile de interes comun, dar și candidații independenți, care nu doresc să fie înaintați de partide pentru a nu fi criticați mai târziu că au colaborat cu forțe politice de la Kiev? Pentru detalii merită menționat faptul că partidele politice ca institut social este susținut doar de 2% din populație, potrivit sondajelor sociologice!
Alegeri locale fără o reformă a descentralizării
De fapt, cu un an în urmă liderii de la Kiev, dar mai ales președintele țării Petro Poroșenko, promiteau că alegerile locale vor avea loc după realizarea reformei descentralizării, care prevede comasarea mai multor localități, dispariția unor regiuni, crearea unor comunități teritoriale și remanieri administrative respective. Reforma a întârziat. Acum discursurile reformatorilor de la Kiev țintesc anul 2017, anul finalizării descentralizării, care va fi și un an electoral, pentru că va fi necesară organizarea unor alegeri locale anticipate. Noile consilii locale vor trebui să funcționeze. Deci, avem de a face în 2015 cu alegeri locale pentru instituții politice temporare, care vor mai exista vreo 2-3 ani. În această perioadă nici candidații nu pot face mari promisiuni, dar nici partidele nu vor deveni mai bune în ochii opiniei publice.
20 partide politice fără candidați înaintați la alegeri
Un mare paradox al politicii ucrainene locale este participarea la alegeri a 20 de partide politice care nu și-au înaintat candidați. Cu alte cuvinte, partidele politice respective pot fi votate, însă lista lor nu include niciun nume! Ce-ar mai fi și asta? Este de fapt o consecință directă a incertitudinii legale amintite mai sus. Așadar, 20 partide nu pretind la mandate, însă au reprezentanți în Comisiile Electorale Teritoriale, care se vor ocupa de totalizarea rezultatelor alegerilor și de apărarea drepturilor electorale ale ucrainenilor. Dar, ne punem întrebarea, ale cui interese apărară aceste partide care nu au înaintat nici un candidat?
Partide nepopulare în Ucraina ca Pământul nostru, Partidul Internet al Ucrainei, Noua democrație, Adunarea Ortodoxă a Ucrainei, Partidul piraților din Ucraina, Mișcarea națională ș.a., necunoscute de nimeni – fără candidați înaintați la alegeri, însă incluse pe lista forțelor politice din competiția electorale – au reprezentanți în comisiile electorale. E limpede că ei vor număra voturile în favoarea patronilor mai mari, partidelor politice naționale, care le finanțează. Situația respectivă ne duce cu gândul la clientelismul politic clasic, care din păcate așa și nu fost combătut în Ucraina după Euromaidan. În linii generale, partidele politice fără candidați înaintați formează 5 la sută din componența comisiilor electorale teritoriale. Este o situație absurdă de tot – dacă partidul nu și-a înaintat vreun candidat el nu are ce căuta în comisiile electorale, fiindcă nu reprezintă vreun interes electoral anume.
Un sistem neprielnic candidaților de etnie română
Dacă politicienii de la Kiev declară că scopul lor este de consolida sistemul de partide din Ucraina, fiind și adoptată o lege privind finanțarea partidelor, atunci evenimentele legate de alegerile locale demonstrează inversul. Merită menționat în acest context că sistemul electoral la nivel local nu este prielnic candidaților de etnie română (fără să încalce formal vreun criteriu de acces liber la viața politică), și aceasta din mai multe motive.
Un etnic român poate fi înaintat la alegeri pentru consilii doar de partide politice, ceea ce înseamnă că el va trebui să țină cont în primul rând de recomandările șeful filialei de partid, lăsând deseori la o parte abordarea problemelor comunității românești din zonă. Dacă în trecut candidații de etnie română participau la alegerile locale de sine stătător, acum partidele politice au monopolizat viața politică regională, iar apariția unui partid al românilor pare un lucru greu de realizat atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere al reglementărilor legislative, necesitând voință politică, unitate culturală și colaborare dintre mediul de afaceri și liderii români de opinie – toate fiind prezente doar sporadic în regiunile locuite de români.
Primarii – o insulă electorală aparte
Pentru funcția de primar al orașelor și satelor candidații nu trebuie să fie înaintați neapărat de partide, acest lucru reprezentând o excepție din regula generală. Așadar, satele locuite de români vor alege în mod normal primari români, surprizele aici vor deveni actuale după 2017, atunci când acești primari aleși se vor transforma în staroste (în mod automat sau după alte alegeri, nu știm deocamdată), care nu vor decide mare lucru în comunitățile lor.
La nivel național, sunt orașe din estul țării, unde pentru postul de primar candidează persoane cu orientare politică prorusă, acestea bucurându-se de susținere electorală. Același lucru se referă și la consiliile locale. Există, deci, riscul că consiliile locale din est vor fi ținute sub control de forțele proruse, care vor bloca dialogul constructiv cu Kievul, scindând și mai mult societatea. Pentru a reuși să reacționeze la posibila venire la putere a unor primari în orașele mari ale Ucrainei, legea prevede alegeri în două tururi în orașele cu peste 90 de mii alegători. Și aceasta cu scopul de a mobiliza toate resursele administrative în turul doi întru susținerea candidatului acceptabil de autoritățile centrale. Nu știm însă dacă în turul doi în marele orașe cum ar fi Harkiv, Odesa etc. va nimeri neapărat măcar un singur candidat acceptabil de liderii de la Kiev.
Participarea la vot și sloganurile tranșante
Una dintre cele mai mari probleme ale alegerilor locale rămâne participarea la vot, care, potrivit sondajelor sociologice, nu va fi una mare. Decepționarea socială, neîncrederea în instituții și mai ales în partide politice pot să reducă simțitor participarea la vot. Partidele încearcă să mobilizeze electoratul cu ajutorul diferitor sloganuri electorale, cum ar fi refuzarea la mobilizarea în armată, reforme democratice etc., probleme care nu sunt, de fapt, în competența consiliilor locale. Sunt sloganuri tranșante, însă în spatele sloganurilor nu prea se văd tactici moderne de construire a unui sistem de partide funcțional și a unui mecanism eficient de includere a minorităților etnice în viața politică locală, ceea ce ne face să credem că alegerile locale din 25 octombrie vor fi doar o repetiție în preajma viitoarelor alegeri locale anticipate (a se citi și naționale), care vor deveni o necesitate în viitorul apropiat.
