Creaţii reprezentative ale arhitecţilor români sunt grupate în expoziţia „Arhitecţi români creatori de patrimoniu cultural 1869-1989“ – etapa a III-a. Proiectul prezintă cele mai importante opere de arhitectură edificate în peste 120 de ani de activitate profesională recunoscută, de la prima opera de arhitectură semnată de un arhitect român în 1869 până la revoluţia din decembrie 1989.
„Expoziția îşi propune punerea în valoare a patrimoniului arhitectural ca axă majoră de dezvoltare culturală şi subliniază, totodată, contribuţia arhitecturii la coagularea spiritului comunitar şi la dezvoltarea identităţii naţionale. Conceptul acestei expoziţii este evidenţierea evoluţiei temporale constante şi de calitate a spaţiului construit românesc, dincolo de vicisitudinile istoriei, războaie mondiale, schimbare de regimuri politice, crize financiare sau economice“, susţine prof.dr.arh. Cristina Olga Gociman
Etapa a III-a de studiu completează cu încă 37 de panouri cercetarea anterioară prezentată în etapa I şi etapa a II-a, care a cuprins 137 de opere de arhitectură. Astfel, proiectul totalizează, în acest moment.
Din perioada antebelică sunt prezentate 14 lucrări, printre care arh. Felix Xenopol – Pasajul Macca-Villacrosse, o intervenţie urbană remarcabilă; arh. Ion Mincu cu trei lucrări foarte diferite: o locuinţă – Casa Robescu, o instituţie – Palatul Administrativ – Covurlui din Galaţi şi o vastă colecţie de lucrări funerare – cavouri în Cimitirul Bellu. Opere în registru eclectic – arh. Nicolae Mihăescu – Casa Miţa Biciclista, arh. Dumitru Maimarolu – Palatul Camerei Deputaţilor, alături de opere ilustrative ale curentului neoromânesc, precum Palatul de Justiţie din Galaţi – arh. Grigore Cerchez – susţin dialogul stilistic al epocii.
Modernismul românesc este ilustrat de arh. State Balosin – Imobilul Wilson sau arh. Duiliu Marcu – Palatul Consiliului de Miniştri din Bucureşti. Mausoleul de la Mărăşeşti arh. George Cristinel şi arh. Constantin Pomponiu şi spaţii de cult ortodoxe, precum Catedrala din Cluj, de aceiaşi autori, dau seamă de preocuparea pentru celebrarea marilor evenimente ale devenirii naţionale. Clădirea Gării de Nord, arh. Victor Ştefănescu, este un exemplu remarcabil de art deco.
Lucrările postbelice, din perioada 1949-1989, în număr de 23, demonstrează profesionalismul arhitecţilor români. Se remarcă Extinderea Academiei de Studii Economice Bucureşti – arh. Cleopatra Alifanti; Televiziunea Română – arh. Tiberiu Ricci; Institutul Politehnic Bucureşti – arh. Octav Doicescu. Lucrările metroului au lansat o puternică provocare pentru arhitecţi, privind spaţiul staţiilor, realizări pentru care au primit premiul Academiei Române.
