Proiectul online „Insula de Ceață“, concept al artistei Laura Covaci, va fi prezentat, pe rețelele de socializare ale ICR Lisabona, joi, 11 martie. Cu intenția de a aduce în prim-plan etapele în devenire ale seriei „Insula de Ceață“, publicul va primi o invitație în „laboratorul“ artistei pentru a observa tehnicile sale diverse, de la cele clasice (desen) la cele digitale: CS5 (photoshop) și Zbrush (modelaj 3D). Proiectul include pe lângă video-flashuri/GIF-uri și detalii ale lucrărilor însoțite de fragmente ale „fișelor clinice“.
Laura Covaci pictează on screen, digitalizează, vede 3D, prospectează lumile de dincolo şi de mâine, trecutul fără viitor şi viitorul mai mult ca perfect, cu aceeaşi naturaleţe cu care ţesea din pensulă, deunăzi, back-groundurile ei halucinante din tempera, uleiuri sau acrilic. Absolventă la clasa de pictură a maestrului Ion Stendl, are un bogat palmares internațional. După 1989 s-a mutat în SUA, unde a semnat un contract de exclusivitate cu Trinity Gallery pe o perioadă de patru ani și ulterior ajunge să fie reprezentată de Galeria 208 din Paris. Încă din 1991, Laura Covaci expune în afara granițelor țării, în expoziții precum „Erotika“, Budapesta; „Salonul de desen“, International Impact Festival, Kyoto, Saint Remy de Provence, 1999; „Anotimpul insectelor“, Galeria 208, Paris; „Orfelinat, o istorie a singurătății colective“, 2010. A intrat în top 100 al revistei Capital, al celor mai valoroşi artişti români, iar lucrările sale au fost expuse în galerii, muzee şi colecţii private din întreaga lume, printre care Grand Palais/ SAGA Paris, Le Musee Imaginarire de l’Espace/ Galerie Serge Aboukrat, Benetton Foundation, ING Bank, The European Bank of Developement, Elle Magazine Los Angeles Private Collection. Laura Covaci face, simultan, instalaţie, colaj, sculptură, abordează tehnici mixte. „Păpuşile sale“ traumatizate mai întâi, „Insectele“, mai apoi, care ies din suflet devorând canavaua tabloului şi, în cele din urmă, roboţii-vintage şi maşinăriile invazive sunt câteva dintre efigiile ei paradigmatice.
Ceața utilitară este o colecție ipotetică de roboți minusculi (fogleți) care pot reproduce o structură fizică inventată de dr. John Storrs Hall, în 1989. Ceața utilitară ar putea „popula“ o planetă, fiind o materie capabilă să înlocuiască orice instrumentar fizic necesar vieții umane. „Insula de ceață“ este un loc utopic desprins din această teorie, o lume primordială, embrionară, născută precum Afrodita din „spuma ceței utilitare“. Concepute ca o radiografie a acestui viitor, posibil topos care ar putea sau nu la un moment dat să își controleze propriul destin, lucrările sunt populate cu ființe ce amintesc de ingineria genetică și care se mișcă sau plutesc alături de un instrumentar generat parcă de propria lor imaginație: „Seringa – totem, laborator, spada străpungând lumile, transportând lumi“, „Crucea – scara“, „Lumile ieșite din meninge“ (referința bio a artistului), „Scheletul înflorit“, „Picăturile – ser – fecundând lumea“. Lucrările vor fi imprimate pe sticlă, precum vechile tehnici de imprimare (calotipie).
