Proiectul prin care Ţinutul Secuiesc devine regiune autonomă cu personalitate juridică în România a trecut, tacit, de Camera Deputaților. Conform inițiativei legislative, limbile maghiară şi română vor fi folosite în instituţiile publice de cetăţenii domiciliaţi în ținut.
Senatorii se întâlnesc, astăzi, în regim de urgență pentru respingerea proiectului.
Conform site-ului Camerei Deputaților, proiectul aparține deputaților UDMR Biro Zsolt Isvan și Kulcsar – Terza Jozsef – Gyorgy și a fost depus la prima cameră în 23 decembrie 2019. Expunerea de motive care a stat la baza inițiativei legislative a celor doi parlamentari maghiari poate fi citită aici.
Data la care s-a împlinit termenul constituțional pentru dezbatere și vot a fost 25 martie 2020, iar consultarea publică ar fi putut avea loc până la 7 februarie.
Proiectul a primit aviz negativ de la Consiliul Legislativ, dar și de la Consiliul Economic și Social și un punct de vedere negativ de la Guvern. Cu toate acestea, proiectul a fost adoptat în 23 aprilie, ca urmare a depășirii termenului de 45 de zile în care putea fi supus la vot.
Conform proiectului adoptat de Camera Deputaților, Ținutul Secuiesc este delimitat astfel: ”Teritoriul regiunii autonome cuprinde actualele judeţe Covasna şi Harghita, precum şi scaunul istoric Mureş (Marosszék) care aparţine judeţului Mureş. Scaunele sunt teritorii tradiţionale secuieşti:
- a) Scaunul Kézdi (Kézdiszék), care cuprinde localităţile aparţinătoare, având reşedinţa la Târgu Secuiesc (Kézdivásárhely), b) Scaunul Orbai (Orbaiszék), care cuprinde localităţile aparţinătoare, având reşedinţa la Covasna (Kovâszna), c) Scaunul Sepsi (Sepsiszék), care cuprinde localităţile aparţinătoare, având reşedinţa la Sfântu Gheorghe (Sepsiszentgyörgy), d) Scaunul Ciuc (Csíkszék), care cuprinde localităţile aparţinătoare, având reşedinţa la Miercurea Ciuc (Csikszereda), e) Scaunul Odorhei (Udvarhelyszék), care cuprinde localităţile aparţinătoare, având reşedinţa la Odorheiu Secuiesc (Székelyudvarhely), f) Scaunul Gheorgheni (Gyergyószék), care cuprinde localităţile aparţinătoare, având reşedinţa la Gheorgheni (Gyergyószentmiklós), g) Scaunul Mureş (Marosszék), care cuprinde localităţile aparţinătoare, având reşedinţa la Târgu Mureş (Marosvásárhely)
h) Scaunul Micloşoara-Brăduţ (Miklósvár-Bardoc) (Miklósvár-Bardocszék), care cuprinde localităţile aparţinătoare, având reşedinţa la Baraolt (Barót)”.
Viorica Dăncilă, fost prim-ministru al Guvernului României: Afront la adresa suveranității statului român
Adoptarea tacită a proiectului de lege care acordă autonomie așa-zisului Ținut Secuiesc este o chestiune extrem de gravă, din toate punctele de vedere. Este un afront la adresa suveranității statului român, declară Viorica Dăncilă, fost prim-ministru al Guvernului României.
”Nicio epidemie, nicio izolare nu poate justifica o astfel de scăpare de procedură. Adoptarea chiar și tacită a unei propuneri legislative de o asemenea gravitate nu arată doar o totală lipsă de profesionalism, ci și inconștiență politică. Senatul e acum dator să repare această oribilă greșeală”.
Ana Birchall, fost ministru al Justiției: Acest proiect al Tinutului Secuiesc are la baza un proiect retrograd, antieuropean
Procedura adoptarii tacite a legilor in Parlament risca sa se transforme, dintr-un instrument de stimulare a legiferării, intr-o sursa de abuzuri legislative folosite cu rea credință împotriva interesului public. Romania are nevoie de descentralizare, de reforma constituțională, pentru a stimula dezvoltarea tuturor comunităților. Dar regionalizarea pe criterii etnice, așa cum este acest proiect al Tinutului Secuiesc, are la baza un proiect retrograd, antieuropean, conceput de minți blocate in trecutul violent de acum doua secole pe care Europa civilizata l-a depășit de mult. Acest proiect NU a fost dezbatut in plenul Camerei Deputatilor si sper ca Senatul, for decizional, sa il respinga!
P.S. 1 Acest proiect a fost initiat si depus cu două zile inainte de Craciun! P.S. 2 Rog frumos ca toate comentariile sa fie scrie folosind un limbaj politicos, fara a incita la ură, jigniri etc”, scrie fostul ministru al Justiției, Ana Birchall, pe Facebook.
ONU s-a pronunțat negativ
De-a lungul timpului, UDMR a mai încercat să obțină autonomia așa-zisului Ținut Secuiesc.
Proiectul autonomiei a apărut pe agenda construită de Uniunea Democrat Maghiar din România (UDMR), iar apoi a fost reluat și de celelalte partidele etnice maghiare ulterior înființate (Partidul Civic Maghiar – PCM și Partidul Popular Maghiar din Transilvania – PPMT), nu atât ca răspuns la contextul european creat de expansiunea drepturilor minorităților datorită sistemului de drept dezvoltat de ONU și Consiliul Europei, ci mai mult datorită unor determinări interne (nevoia de a defini identitatea politică a unei noi organizații politice care dorește să se impună ca reprezentant unic al grupului, tradiția politică interbelică a partidelor maghiare din Transilvania ori exercitarea unei presiuni asupra instituțiilor în perioada de tranziție).
Autonomiile sunt instrumente specifice pentru protecția minorităților naționale care, însă, nu au un suport normativ internațional (adică nu există, la modul general, un ”drept la autonomie”, conform Gabriel Andreescu, Națiuni și minorități, Ed. Polirom, Iași, 2004, p. 128-156). Ele sunt recunoscute ca soluții pentru protecția minorităților naționale și pentru crearea unui context și mecanism de echilibru între majoritate și minorități.
Autonomia comunității maghiare ca scop politic a fost formulată încă de la începutul anilor ’90. Într-o primă perioadă, conceptul de autonomie a servit mai mult ca noțiune centrală într-un discurs identitar vizând reconstrucția comunității maghiare ca o comunitate politică unitară și mobilizabilă politic. Din 1993 conceptul de autonomie a devenit și sursa unor inițiative legislative, a unor propuneri de legi și statute care căutau soluții instituționale integrate pentru toate domeniile în care nevoia de prezervare a identității etnice maghiare era prezentă. După adoptarea Constituției din 1991 și după respingerea primului proiect de lege UDMR – cel privind ”minoritățile naționale și comunitățile autonome” – apare un clivaj în elita maghiară privind rolul conceptului de autonomie în discursul public.
Curentul majoritar, cel care a preluat conducerea UDMR și care a adoptat strategia cooperării prin coaliții guvernamentale, a păstrat conceptul de ”autonomie” în programul UDMR redus la câteva teze principiale, însă utilizarea discursivă a temelor legate direct de acest concept a rămas ocazional – UDMR urmând legiferarea unor măsuri speciale.
Un curent minoritar a încercat să continue codificarea legislativă a autonomiei, mizând din ce în ce mai mult pe o presiune externă asupra României (presiune venind dinspre instituțiile europene și, nu în ultimul rând, dinspre Ungaria).
După 2000, proiectul autonomiei a fost repus pe agenda politică odată cu apariția concurenților politici ai UDMR, mai întâi după constituirea Consiliului Național Maghiar din Transilvania, apoi după înregistrarea partidelor etnice maghiare Partidul Civic Maghiar (PCM) și Partidul Popular Maghiar din Transilvania (PPMT), ambele promițând reînnoirea ”proiectului autonomist”.
În acest context concurențial au fost inițiate mai multe proiecte de legi alternative, atât pentru autonomia personală/ culturală, cât și pentru autonomia regională.
Proiectele autonomiei teritoriale privind Ținutul Secuiesc au evoluat în două direcții diferite:
- a) o variantă elaborată în baza principiului de autodeterminare intern, a servit la fundamentarea unei mișcări politice pentru autonomia regiunii secuiești, iar ca text juridic a vizat o soluție de tip devoluție;
- b) alte proiecte, elaborate ca proiecte alternative de regionalizare, au intrat în dezbaterea regionalistă, lansată odată cu reforma regională.
În iunie 2004 patru deputați și un senator (deputații UDMR Kovács Zoltán, Pécsi Ferenc și Toró T. Tibor, deputatul independent Szilágyi Zsolt și senatorul UDMR Sógor Csaba) au depus în Parlament Legea privind autonomia personală a comunităților naționale și o lege-statut privind autonomia culturală a comunității naționale maghiare, inițiatorii având mandatul Consiliului Național Maghiar din Transilvania (în continuare: proiect CNMT). Textul proiectului a fost elaborat de Toró T. Tibor (deputat) și Bakk Miklós (politolog). Proiectul depus de inițiatori a fost respins în septembrie 2004 de Comisia pentru administrație publică a Camerei Deputaților. În mai 2005 guvernul a înaintat Parlamentului, în baza înțelegerii cu UDMR din coaliție, proiectul Legii privind statutul minorităților naționale.
În august 2010, Organizaţia Naţiunilor Unite s-a pronunţat negativ în chestiunea autonomiei teritoriale a populaţiei maghiare din Transilvania, dar recomanda României, cel mai devreme în noiembrie, să adopte statutul minorităţilor, proiectul gândit de UDMR şi rămas în Parlament de cinci ani. Proiectul de lege privind Statutul minorităţilor naţionale garantează autonomia culturală a minorităţilor naţionale. Asta înseamă dreptul şi capacitatea comunităţii unei minorităţi naţionale de a lua decizii în probleme ce ţin de identitatea culturală, lingvistică şi religioasă proprie, prin consilii alese de membrii săi. Pentru aceasta, proiectul elaborat de UDMR, negociat şi renegociat de formaţiune la fiecare participare în coaliţiile de guvernare, propune înfiinţarea Consiliului Naţional al Autonomiei Culturale.
Comitetul ONU pentru Eliminarea Discriminării Rasiale a analizat, la Geneva situaţia României, ocazie cu care delegaţia română a prezentat experţilor internaţionali al 19-lea raport periodic privind respectarea de către România a reglementărilor împotriva discriminării. Anterior, potrivit adevarul.ro, trei asociaţii maghiare au trimis la ONU un “Raport din umbră” prin care se cerea autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc.
“Despre ONG-urile maghiare s-a arătat că Convenţia (Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare, la care România a aderat la 15 septembrie 1970, n.r.) nu garantează drepturile colective ale unei comunităţi ci doar drepturile individuale. Autonomia (teritorială, n.r) este o chestiune vagă, nedeterminată şi descentralizarea în sănătate, educaţie, etc, este o formă de autonomie”, declara Asztalos Ferenc Csaba, la vremea resectivă şeful delegaţiei române la ONU.
Comitetul ONU a întrebat România despre folosirea limbii maghiare în administraţia locală şi în justiţie şi desre finanţarea de către stat a învăţământului superior în limba maghiară, iar Asztalos Ferenc Csaba a arătat spre două instituții de învățământ superior: “Sunt probleme la Babeş-Bolyai şi la Universitatea de Medicină din Târgu-Mureş”.
Comisia a sfătuit statul român să protejeze grupurile vulnerabile în faţa crizei economice, iar majoritatea propunerilor specifice s-au referit la problema romilor şi o posibilă recomandare de acest fel va fi o mai bună colectarea a datelor.
În mai 2011, MAE cerea clarificări faţă de găzduirea reprezentanţei Ţinutului Secuiesc în Casa regiunilor maghiare din Bruxelles
În luna mai 2011, Ministerul român de Externe l-a invitat pe ambasadorul Ungariei în România, Oszkar Fuzes, cerându-i clarificări faţă de găzduirea reprezentanţei Ţinutului Secuiesc în Casa regiunilor maghiare din Bruxelles şi spunând că se aşteaptă ca nici un oficial ungar să nu participe la deschidere. Prin intermediul unui comunicat, MAE anunța că l-a ”invitat”, la sediul ministerului, pe ambasadorul Republicii Ungare la Bucureşti, Oszkar Fuzes. ”În cadrul întâlnirii, partea română şi-a exprimat preocuparea faţă de găzduirea aşa-zisei Reprezentanţe a Ţinutului Secuiesc în Casa Regiunilor Maghiare de la Bruxelles şi a solicitat clarificări în acest sens autorităţilor ungare. De asemenea, MAE arăta că se aşteaptă ca, în spiritul relaţiei de parteneriat strategic dintre cele două ţări, niciun oficial ungar să nu participe la evenimentul de lansare a aşa-zisei Reprezentanţe a Ţinutului Secuiesc“, se mai arăta în comunicat.
În august 2014, presedintele Jobbik, Vona Gabor, declara, la Tabăra Tineretului Maghiar din Ardeal (EMI) de la Borzont, că autonomia secuilor din Transilvania este un obiectiv care se va realiza și pe care, orice ar face, statul român nu îl poate împiedica.
“Eu cred că autonomia secuilor este un obiectiv la care statul român, orice ar face, și sunt ferm convins de asta, mai devreme sau mai târziu se va realiza, nu vor putea să îl oprească. Sunt sigur că vreuna dintre etapele istoriei va crea această posibilitate, așa că și statul român ar face mai bine să nu încerce să pună piedici prin diferite acțiuni, ci mai degrabă să își reconsidere poziția, deoarece va fi o autonomie a secuilor”, spunea, la vremea respectivă Vona Gabor, aplaudat îndelung de participanții la dezbatere, potrivit Mediafax.
Liderul Jobbik a adăugat că nu a negat niciodată, chiar și atunci când a fost criticat, că este împotriva populației majoritare, că autonomia Ținutului Secuiesc reprezintă unul din “țelurile” politicii Jobbik, la care nu va renunța.
“De multe ori am fost acuzați că suntem împotriva românilor, dar nu am negat niciodată și nici nu vom nega faptul că unul dintre țelurile noastre în politică este autonomia Ținutului Secuiesc, autodeterminarea, îmbunătățirea relațiilor cu maghiarii din Ardeal și să nu se aștepte nimeni să renunțăm la ele”, afirma Vona.
El mai spunea că, înainte de a veni în România, a fost informat că ar putea fi condamnat “la 10, chiar 20 de ani” pentru acuzațiile de încălcare a legislației românești în vigoare, însă a decis să participe la a X-a ediție a Taberei EMI întrucât nu a primit niciun răspuns concludent de la autoritățile din Ungaria și din România, din care să reiasă că ar fi o persoană indezirabilă.
Liderul Jobbik susținea că “vânătoarea de vrăjitoare” împotriva sa a fost declanșată în 2013, după ce “a făcut greșeala” de a acorda un interviu presei românești, care l-a întrebat dacă susține propunerea fostului europarlamentar UDMR Tokes Laszlo, care a solicitat premierului Viktor Orban “protectoratul Ungariei asupra Transilvaniei” și obținerea autonomiei secuimii, la care a răspuns afirmativ, cu riscul de a deteriora relațiile dintre România și Ungaria.
CSM: ”O agresiune la principiile statului de drept”
În septembrie 2014, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) atenţiona că proiectul UDMR privind un statut special pentru ”ţinutul secuiesc” reprezintă ”o agresiune la principiile statului de drept”.
”Consiliul Superior al Magistraturii, în calitatea sa de garant al independenţei justiţiei, reaminteşte – indiferent de iniţiatorii, autorii sau stadiul asumării proiectului de o entitate, grupare sau persoană”, prevederile artticolui 152 din Constituţiei Romaniei: Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.”
„Lansarea, prin orice mijloc de comunicare în masă, de către vectori de imagine – indiferent dacă sunt analişti, jurnalişti, politicieni – în spaţiul public, a unor teme ce exced cadrului constituţional în materia înfăptuirii justiţiei în România, reprezintă un potenţial de afectare a independenţei şi prestigiului acesteia şi o agresiune la principiile statului de drept”, se arăta în comunicat.
Încercările de obținere a autonomiei teritoriale din partea unor membri ai minorității maghiare nu s-au manifestat doar în plan intern. În paralel, aceste demersuri au fost mutate la un nivel mai înalt, la nivelul decidenților din Uniunea Europeană.
Proiectul Minority Safepack, o piatră de încercare pentru stabilitatea Uniunii Europene
România își menține poziția și contestă La Tribunalul UE de la Luxemburg proiectul
În august 2017 România a contestat proiectul Minority Safepack (MSP) și a cerut Tribunalului Uniunii Europene de la Luxemburg, anularea deciziei emisă de Comisia Europeană, după ce, în 29 martie 2017, Comisia Europeană a acceptat înregistrarea proiectului ”Minority Safepack”, urmând ca inițiatorii să strângă un milion de semnături (0,2% din populația Uniunii) pentru ca acesta să fie apoi discutat în cadrul organismului european.
Discuțiile publice despre MSP au început în iunie 2013, în timpul Congresului anual al Uniunii Federației Naționalităilor Europene (Federal Union of European Nationalities) – FUEN, de la Brixen (Tirolul de Sud), dar ideea lansării unei astfel de inițiative cetățenești a apărut la Congresul FUEN din 2012, de la Moscova.
FUEN este un organism umbrelă înființat în 1949, odată cu Consiliul Europei, pentru peste 90 de organizații care militează pentru drepturile minorităților autohtone etnice din Europa.
Membrii Comitetului de Inițiativă ai MSP (Hans Heinrich Hansen, președintele FUEN, Kelemen Hunor, președintele UDMR, Anke Spoorendonk, ministru în Guvernul landului Schleswig-Holstein, Jannewietske de Vries, ministru în Guvernul Provinciei Frizia (Friesland), Karl-Heinz Lambertz, ministru-președinte al Comunității Germane din Regatul Belgiei, Valentin Inzko, reprezentantul principal al Bosniei- Herțegovina la ONU, și Luis Durnwalder, guvernatorul provinciei autonome Tirolul de Sud) au înregistrat la data de 15 iulie 2013, pe platforma online a Comisiei Europene, Inițiativa Civică Europeană ”Minority SafePack”.
Prin Decizia C(2013) 5969 din septembrie 2013, Comisia Europeană a respins (în termen de două luni, conform procedurilor), înregistrarea inițiativei, în scrisoarea semnată de secretarul general al Comisiei, Catherine Day, arătându-se că ”în mod evident, este în afara limitelor prerogativelor UE să prezinte o propunere urmărind implementarea Tratatelor printr-un act juridic al Uniunii”.
Comisia a arătat că un astfel de proiect încalcă Tratatul de la Lisabona, documentul constitutiv european menționând că astfel de teme țin de competența națională a statelor membre și nu de competența europeană, deci nu se poate impune o Directiva europeană în acest sens, ci legi naționale conform principiului subsidiarității.
În acest context, inițiatorii proiectului au atacat decizia Comisiei la Curtea de Justiție a Uniunii Europene din Luxemburg, demersul fiind susținut de Ungaria. România și Slovacia au cerut respingerea inițiativei, arătând că. în baza tratatelor fundamentale, UE nu are competențe în acest domeniu. Decizia României de a interveni în această cauză a vizat prevenirea extinderii pe cale jurisprudențială a competențelor UE în domenii care țin de suveranitatea statelor membre, precum domeniul protecției drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale.
La vremea respectivă, chiar un membru marcant al UDMR afirma că atacarea deciziei Comisiei Europene nu este de competența instanței de la Luxemburg, arătând că este vorba despre ”un gest politic”, iar ”problema trebuie ținută în gândirea politică” și că Tribunalul de la Luxemburg judecă doar procesele legate de interpretarea tratatelor.
Aflată însă la guvernare în perioada respectivă, UDMR a amenințat cu ieșirea de la putere și a cerut Guvernului României să renunțe la intervenția sa în cauza judecată la Curtea Europeană de Justiție referitoare la MSP.
Cu toate argumentele României, instanța de la Luxemburg a dat câștig de cauză inițiatorilor MSP, motivând că decizia CE este insuficient argumentată. În mod suprinzator, prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a decis să renunțe la susținerea Deciziei anterioare a CE și nu a făcut recurs față de decizia instanței europene de judecată, acceptând înregistrarea parțială a MSP. România a rămas consecventă opiniei exprimată anterior și și își menține poziția, introducând, la sfârșitul lunii iunie 2017, la Tribunalul UE, o acțiune prin care cere anularea deciziei CE de înregistrare a ICE-MSP.
Inițiativa Cetățenească Europeană pentru protecția minorităților “Minority SafePack” – prin care reprezentanți a 96 de minorități din Europa, membre ale FUEN, vizează crearea de aquis comunitar, adică drepturi și obligații asumate de un stat membru al UE, sub forma unei norme juridice care reglementează activitatea comunităților europene și a instituțiilor UE, acțiunile și politicile comunitare. MSP propune măsuri și acte normative în favoarea minorităților naționale și etnice autohtone europene în următoarele domenii: limbi regionale și minoritare, cultură și învățâământ, politică regională, reprezentare publică, egalitate, audiovizual și alte instrumente media, sprijin regional (de stat).
Voci avizate au opinat că, având în vedere categoriile de cetățeni europeni care s-au alăturat MSP, este evident că scopurile avute în vedere vizează idei autonomiste mai largi. De altfel, la Congresul FUEN din 2013 s-a vorbit despre diferite forme de autonomie și chiar despre sărbătorirea unei zile a autonomiei.
În aceste condiții, efectele pe care legiferarea unora din prevederile MSP le poate genera în viitor asupra stabilității Europei sunt greu de imaginat, una dintre acestea fiind chiar autonomia teritorială pe criteriul etnic.
Trebuie menționat că normele privind protecția minorităților naționale sunt atributul exclusiv al statelor membre, iar la nivel internațional sunt reglementate prin diferite acte de drept internațional asumate, în Europa acestea fiind în sfera de competență a Consiliului Europei și, eventual a OSCE, prin înaltul comisar pentru minorități naționale. În schimb, Uniunea Europeană este o construcție economică, socială și politică, care nu are competențe în materie.
Transformarea unor prevederi precum cele din MSP în legislație europeană poate genera o profundă fragmentare la nivelul UE, în detrimentul cetățeanului european și în favoarea unor mișcări predictibil secesioniste, care ar putea să inflameze și mai mult fracturile existente la nivelul UE, în special cele care vizează sensibilitățile statelor membre asupra suveranității naționale, sensibilități care au fundamentat Brexitul. Altfel spus, MSP poate să deschidă o cutie a Pandorei care va leza interese constituționale fundamentale ale unor state precum Spania sau Italia, Franța sau Grecia (care nu recunosc minoritățile), dar și ale României, atrăgând protestele Madridului, Romei, Bucureștiului și nu numai, împotriva Bruxellelului, într-un moment în care Uniunea este mai fragilă ca oricând.
Acceptarea înregistrării de către Comisia Europeană a 9 din cele 11 propuneri ale proiectului ICE-MSP, cu sprijinul Budapestei, a cărei esență se referă la faptul că problematica minorităților naționale trebuie avută în vedere de forul comunitar de aici înainte deși tratatele de bază ale UE nu conferă atribuții în acest domeniu instituțiilor europene, a generat semne de întrebare la nivel european, în contextul în care susținătorii MSP au un profil cel puțin eurosceptic.
Astfel, actualul președinte al FUEN este Lorant Vincze, secretar internațional al UDMR și reprezentantul președintelui UDMR la Bruxelles, iar vicepreședintele FUEN este Daniel Alfreider, vicepreședinte și la Partidului Poporului în Tirolul de Sud. Acesta are o opinie favorabilă față de interacțiunile economice cu spațiul ex-sovietic, inclusiv cu Rusia, fiind prezent ca parte a unei delegații italiene la ambasada Italiei în Moscova, pentru a promova turismul în regiunea Tirolului de Sud și fiind citat de o publicație kazahă lăudând opotunitățile de investiție din această țară. În același timp, după Congresul FUEN din 2014, s-a emis o declarație referitoare la poziția organizației față de situația din Ucraina care, deși face referire la integritatea teritorială a Ucrainei, nu condamnă explicit ocuparea ilegală a Crimeei și nu face referire la Rusia ca agresor, conform dreptului internațional.
Printre finanțatorii direcți ai FUEN se numără și guvernul de la Budapesta, conform declarației financiare publicată în 2015, pentru bugetul propus în 2016, guvernul Ungariei având o contribuție de 48.513,86 euro, pentru MSP, Ungaria fiind un stat care militează fățiș pentru segregare etnică.
De menționat că, potrivit Historia, în cancelariile occidentale circulă zvonul, fără să existe certitudini, că FUEN, în esența sa, este o construcție susținută de Federația Rusă. Interesant este și faptul că prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, care a decis că Uniunea Europeană poate da curs unei solicitări care exced tuturor tratalor care au stat la baza constituirii forului comunitar, a lucrat timp de trei ani la Ambasada Olandei din Federația Rusă și este un vorbitor fluent de rusă.
La doar o săptămână după înregistrarea parțială a MSP, într-un discurs ținut cu ocazia Zilei Inițiativei Cetățenilor Europeni, prim-vicepreședintele Frans Timmermans a anunțat planurile Comisiei de a revizui, chiar în acest an, Regulamentul privind inițiativa cetățenilor europeni și de a îmbunătăți utilizarea acestui instrument: “Vreau să fac ICE mai accesibilă și mai prietenoasă cetățenilor. Vreau ca ICE să devină un instrument popular și viu, pe care cetățenii să îl cunoască … Există obstacole (colectarea celor un milion de semnături din partea susținătorilor este considerată ”împovărătoare” de prim-vicepreședintele CE – n.r.) în calea unei abordări mai accesibile, care să aibă originea în dispozițiile Regulamentului privind ICE în sine. Ar trebui să ne uităm și la acestea … Acest proces ar putea culmina într-o propunere de revizuire a Regulamentului privind ICE în acest an“.
În consecință, la finalul lunii mai a fost publicată foaia de parcurs pentru revizuirea Regulamentului privind ICE, iar două zile mai târziu a fost lansată consultarea publică la nivel european, consultare care s-a încheiat în data de 16 august și la care au răspuns doar 5.000 de părți interesate (cetățeni sau organizații), adică 0,001% din populația Uniunii Europene.
În primii cinci ani de funționare a acestui mecanism de inițoativă cetățeneaacă, Comisia a înregistrat peste 40 de inițiative, care au strâns peste șase milioane de semnături. Trei inițiative au ajuns la discuție după colegiul comisarilor, după ce au trecut pragul celor un milion de semnături, iar două dintre cele trei au primit acțiuni politice concrete ca răspuns, inclusiv în programul de lucru al Comisiei din 2017.
Pentru a putea fi dezbătută și promovată în Parlamentul European, o inițiativă cetățenească are nevoie de un milion de semnături.
Campania FUEN de strângere a milionului de semnături pentru susținerea MSP a început, simbolic, la Castelul Banffy din comuna Bonțida, județul Cluj, în cadrul Congresului FUEN din luna mai 2017, iar UDMR s-a angajat să strângă 250.000 de semnături din România.
