1.200.000 de români lucrează în Italia oficial, iar aproximativ 60 % dintre ei sunt femei care lucrează în asistență personală, spitale sau ca baby sister. Activitatea româncelor în peninsulă este una dificilă, consideră Silvia Dumitrache, președinte al Asociației Româncelor din Italia: “Această meserie nu este evaluată. Probabil că nici nu se cunoaște cu precizie ce trebuie să facă un asistent personal.
Nu se fac cursuri profesionale de pregătire a acestor peroane. Nu este ușor să îngrijești un bătrân. Româncele sunt fixe în respectivele case și lucrează, de multe ori, 24 din 24 de ore. Femeile acestea sunt din ce în ce mai obosite și duc o viață de uzură pentru că nu au nicio legătură cu nimeni, iar uneori nu sunt tratate cum trebuie”.
“În acest domeniu, ca în oricare altul, trebuie să fim informați. Românii sunt mai puțin informați în această privință. Nu există centre de informare, în România, unde oamenii să meargă să ceară relații, să știe care sunt documentele pe care trebuie să le aibă, care sunt asemănările, diferențele culturale, cele legislative, dacă se pot desprinde de familie. Acesta este un aspect foarte important. Oamenii trebuie să știe care sunt costurile psihice în momentul în care te îndrepți către un teren necunoscut, o țară pe care nu o cunoști. Sunt foarte multe aspecte pe care românii trebuie să le cunoască înainte să decidă să plece”, a explicat pentru radiorași.ro, președinta Asociației Româncelor din Italia.
Italia este singura țară cu 1.500.000, iar sistemul badantelor nu este instituționalizat: “Este un sistem paralel sanitar. Asociațiile românești din Italia au construit un sistem aplicat, dar necunoscut de multe persoane din România, un sistem prin bibliotecile românești, dar și unul de comunicare prin Skype între părinți și copii rămași acasă”, Silvia Dumitrache.
În ceea ce privește atenția autorităților de la Roma acordată activității badantelor, abia anul acesta a fost organizat un seminar la Parlamentul Italian: “Este prima dată când într-o instituție de înalt nivel se vorbește deschis cu instituțiile statului, cu membrii din Guvern, despre situația românecelor, lipsa lor de tutelă, abandonul pe care îl resimt copiii lăsați acasă. O problemă pe care o cunoaștem din 2005. Chestiunea este foarte serioasă pentru că s-au deschis porțile Europei pentru mâna de lucru, dar fără ca familiile personelor să fie tutelate”.