Comisia Europeană a publicat un ghid practic referitor la „testul privind reședința obișnuită” prin care să ajute statele membre să aplice normele UE în materie de coordonare a sistemelor de securitate socială pentru cetățenii UE care s-au mutat recent în alt stat membru. Noul ghid oferă mai multă claritate în privința „testului privind reședința obișnuită” realizat de UE și va facilita aplicarea acestuia în practică de către autoritățile statelor membre.
„Există în dreptul UE măsuri clare de protecție care să împiedice cetățenii să profite de sistemele de asigurare socială din alte țări ale UE. Acest ghid va facilita aplicarea în practică a măsurilor de protecție legate de «reședința obișnuită» de către autoritățile din statele membre. Manualul face parte din acțiunile Comisiei aflate în desfășurare și menite să faciliteze libera circulație a persoanelor pe tot teritoriul UE”, a declarat László Andor, comisarul pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune, a declarat.
Ghidul, elaborat în colaborare cu statele membre, clarifică conceptele separate de „reședință obișnuită” și „ședere temporară” sau „ședere”, potrivit unui comunicat al Comisiei Europene. Aceste definiții, prevăzute în dreptul UE sunt necesare pentru a stabili care stat membru este responsabil de plata prestațiilor de asigurări sociale cetățenilor UE care circulă dintr-un stat membru în altul. În temeiul dreptului UE, poate exista numai un singur loc de reședință obișnuită și, prin urmare, un singur stat membru responsabil de plata prestațiilor de asigurări sociale bazate pe locul de reședință.
Angajații și lucrătorii care desfășoară o activitate independentă au dreptul să beneficieze de sistemul de securitate socială din țara în care lucrează, iar persoanele inactive (de exemplu, pensionarii, studenții) au dreptul să beneficieze de acesta în statul membru în care sunt „rezidenți în mod obișnuit”. Stabilirea statului membru de „reședință obișnuită” al unei persoane este importantă și pentru lucrătorii care își desfășoară activitatea în mai mult de un stat membru.
Ghidul reamintește criteriile specifice de care trebuie să se țină seama la stabilirea locului de „reședință obișnuită” al unei persoane, precum: situația familială și legăturile de familie, durata și continuitatea prezenței sale în statul membru în cauză, situația locului de muncă (în special locul în care se desfășoară de obicei activitatea respectivă, stabilitatea activității și durata contractului de muncă), exercitarea unei activități neremunerate, în cazul studenților, sursa veniturilor acestora, caracterul permanent sau nu al situației locative a unei personae, statul membru în care plătește taxe persoana în cauză, motivele mutării, intențiile persoanei bazate pe toate circumstanțele și susținute de dovezi concrete.
Pot fi luate în considerare și alte date dacă sunt importante.
Ghidul oferă totodată exemple concrete și orientări cu privire la cazurile în care poate fi dificil de stabilit locul de reședință, cum ar fi cazul lucrătorilor transfrontalieri, al lucrătorilor sezonieri, al celor detașați, al studenților, al pensionarilor și al persoanelor inactive extrem de mobile.
De exemplu, dacă un cetățean al Marii Britanii se pensionează și se mută în Portugalia, petrecându-și cea mai mare parte a timpului în această țară, locul său de „reședință obișnuită” este acum Portugalia, chiar dacă acesta încă deține o casă în Marea Britanie și menține legături culturale și economice cu acest stat.
Ghidul referitor la „reședința obișnuită” face parte dintr-un manual mai amplu menit să ajute instituțiile, angajatorii și cetățenii să stabilească legislația cărui stat membru în materie de securitate socială ar trebui să se aplice în anumite situații date. Manualul clarifică, de asemenea, normele aplicabile lucrătorilor detașați și persoanelor care lucrează în două sau mai multe state membre, inclusiv normele aplicabile lucrătorilor din transporturi, în special membrilor echipajului de zbor și de cabină.
Publicarea ghidului practic pentru testul privind reședința obișnuită constituie una dintre cele cinci acțiuni anunțate în Comunicarea privind „Libera circulație a cetățenilor și a familiilor lor” din 25 noiembrie 2013. Ghidul este acum disponibil pe site-ul internet al Comisiei Europene în limba engleză și va fi tradus în toate limbile oficiale ale UE în următoarele săptămâni.
Ghidul modificat a fost aprobat de Comisia administrativă pentru coordonarea sistemelor de securitate socială la 18 decembrie 2013. Acest organism este alcătuit din reprezentanți ai tuturor statelor membre și are competența de a interpreta problemele care decurg din aplicarea normelor de securitate socială stabilite în Regulamentul (CE) nr. 883/2004.