Site icon TIMP ROMÂNESC

CÂND AUZI PE UNUL CARE VORBEȘTE ACEEAȘI LIMBĂ CU TINE PARCĂ VEZI SFÂNTU…

Interviu cu Boian Bărbuță, președintele Inițiativei Românilor din Serbia –

Ați lipsit de la întâlnirea pe care ministrul delegat a avut-o cu comunitatea românească din Serbia…

Eu nu am fost prezent, dar din partea noastră a participat Biljana Bugarinovic, vicepreședintele Inițiativei, care a transmis mesajul nostru. Ea spune că a fost bună întâlnirea cu ministrul. Ce e important să știe și la Departament este că la noi nimic nu s-a schimbat. Sunt trei ani de când Bucureștiul a semnat cu Belgradul protocolul privind statutul minorităților, dar, din păcate, situația noastră nu s-a schimbat deloc. Chiar dacă au semnat un protocol, absolut nimic nu s-a schimbat. Ba, chiar numărul copiilor care se înscriseseră la studierea limbii române a scăzut, de la 1.600, la 200. Nici în timpul campaniei pentru Consiliu nu a fost nimic schimbat pentru noi. Iar s-au amestecat partidele. Pe liste au fost oameni din media, deși nu aveau voie. Nici în domeniul educației, nici în domeniul culturii, nici în problema religiei nu s-a schimbat nimic. Chiar dacă Serbia și-a luat niște obligații acum trei ani, noi nu putem spune că s-a schimbat ceva în bine pentru românii din Timoc. Poate că e chiar mai greu.

E bine că a fost ministrul în Serbia. E mare lucru. Și parlamentarii e bine că au venit. Ei sunt cei care trebuie să rezolve problema noastră cu cetățenia dublă. Problema identificării românilor din Serbia s-ar rezolva cu cetățenia dublă. Aproape că este ultima noastră șansă. Fără identificare și fără presă, în Timoc nu vom reuși nimic.

Am văzut pe Facebook că ați fost la biserică. Cum este la biserica românească din Vancouver?

Am fost la biserica românească. Sunt două biserici. Vin mulți. Atâta lume vine, că nu poți să intri în biserică. Și nu sunt doar bătrâni. Vin și tineri. Să-i vedeți. Vin în costume populare. Vă trimit poze. Ultima dată când am fost la biserică l-am văzut și pe consul.

Acum că vedeți cum sunt lucrurile și în alte comunități, în alte locuri, nu vă inspirați pentru proiectele asociației? Să vedeți lucruri pe care să le faceți și acasă pentru etnicii români?

Ba da. Mă gândesc deja cum am putea să ne facem propria televiziune, care ne-ar ajuta să ne apărăm dreptul și interesele. Asta pentru că în campanie media ne-a fost blocată. Ce poți să faci fără media? De-asta cred că trebuie să avem o televiziune cu bună legătură cu țara. Dacă se poate, televiziunea noastră. Anul acesta am depus un proiect pentru înființarea unei Case Românești. Acolo să fie cu bibliotecă, cu profesor de limba română. Și poate mai târziu, tot acolo, la Brestovat, să facem și o televiziune. În viitor, mă gândesc că dacă nu vor fi bani de la DRP, să vin din nou în Canada și să fac ceva bani, cu care să ridic o clădire pentru o asemenea televiziune. Să nu fie nevoie să plătim chirie. Să fie partea mea de contribuție. Numai așa putem să ne apărăm interesele. Așa ne vom crește șansele.

Sunteți plecat de ceva vreme de-acasă. Cum este pe un alt continent? În ce limbă vorbiți?

În Vancouver e o comunitate de români, dar nu ne-am întâlnit oficial. M-a invitat cineva de la Calgari, dar nu am reușit să ajung acolo la ei. Am mai întâlnit câte un român pe stradă. Să vă spun. M-am dus într-o zi să cumpăr pizza. Eu nu mă descurc cu engleza, e mai greu. Cred că doamna de acolo a văzut că mi-e mai greu și m-a întrebat de unde sunt. Din Europa. Și m-a întrebat ce limbă știu. I-am spus că vorbesc română și sârbă. Și-atunci ea mi-a spus: ”Spune ce te doare”, mi-a vorbit românește. Mi-a spus că e aici de mulți ani, e din Pitești. O oră am stat de vorbă cu ei. Lucrează în familie. Au și copiii aici. Au bussines-urile lor. Și ieri, în autobuz, am mai auzit o pensionară care vorbea la telefon românește. Și cu ea am vorbit. Este venită aici să îngrijească de nepoți. Apoi, altă dată, o altă doamnă, când mi-a dat rest, numai ce o aud că zice: ”trei, patru, cinci…” și atunci am întrebat-o în românește și am început să vorbim. Ea e din Brașov. Sunt mulți din România, sunt plecați de pe vremea lui Ceaușescu.

Cum ați reacționat când, atât de departe, ați găsit, totuși, oameni care vorbesc în română?

Cum să te simți… Ca acasă. Parcă vezi Sfântu. Când nu știi limba ești mai rezervat. Mergi pe stradă și toți vorbesc altă limbă…. Și când auzi pe unul care vorbește aceeași limbă cu tine parcă vezi Sfântu… (a consemnat C. Angheluță)

 

Exit mobile version