Auzim frecvent referiri la Transnistria, din păcate în contexte negative, legate de conflict, zona fiind legată în special de ideea de separatism. Pentru majoritatea dintre noi, Transnistria rămâne o necunoscută, despre care aflăm de la știri. Într-o radiografie a Transnistriei, cercetătorul Nikolai Țveatkov[1] încearcă să formuleze un răspuns pentru hățișul problemelor regionale, în opinia sa acestea depășind ceea ce generic numim ”problema limbii” sau ”interesele economice”.
Cercetătorul consideră că la nivelul societății conflictul nu există și că folosirea termenului de separatism, deși acceptat în mediul academic, prin dualitatea pe care o implică, este inadecvat raportat la problema transnistreană.
Țveatkov consideră necesară o altă viziune asupra conflictului existent, asupra premizelor care au dus la această situație aceasta, în opinia sa neînțelegerea sau interpretarea greșită a rădăcinilor conflictului nu permit depășirea și soluționarea acestei probleme:
”
Argumentele cercetătorului se bazează pe o cercetare sociologică pornind de la datele sondajului ”Interacțiunea socială într-o societate în schimbare: consolidarea încrederii și stabilității”, realizat de un centru independent pentru Cercetare analitică „New Century” (Transnistria) și Centrul de Cercetare IntellectGroup (Moldova).
”Pe baza modelelor politice promovate de ambele părți ale conflictului stă aspectul etno-politic, care la noi se recunoaște, dar se interpretează greșit. La noi se vorbește că conflictul este între româno-foni și ruso-foni, între ruși și moldoveni. Nu este corect. Modelul acesta, conflictul acesta se trage între societatea polietnică și societatea monoetnică sau etnocrată”, constată Țveatkov pornind de la observația că diferența componentei etnice pe ambele maluri ale Nistrului este semnificativă.
În cartea sa, Nikolai Țveatkov prezintă cele două moduri, două viziuni, de construire a societății pe cele două maluri ale Nistrului.
Astfel, sub influența proceselor de reformare a sistemului politic sovietic din anii 89-90, cunoscută sub denumirea de perestroika, cele două maluri ale Nistrului au mers două modele de dezvoltare a statului nou apărut independent, ”opțiuni diferite și diferite viziuni în privința dezvoltării statului”.
Țveatkov menționează că Tiraspolul și-a menținut orientare spre Rusia, bazându-se pe industrializarea regiunii, concentrare înaltă a armamentelor și a unităților militare și urbanizarea înaltă a regiunii, în timp ce, prin comparație, Chișinăul are un nivel de urbanizare mult mai scăzut.
Folosind datele celor două eșantioane care au fost chestionate atât pe malul stâng, cât și pe malul drept al Nistrului, Țveatkov încearcă să înțeleagă modul în care repondenții se raportează la interacțiunea cu alți rezidenți, măsurând nivelul „individualism” și ”colectivismul” în societate, capacitatea lor de a coopera și capacitatea de a avea încredere unii în ceilalți.
Potrivit datelor, majoritatea locuitorii din stânga și din dreapta Nistrului se declară cooperanți cu alții dacă interesele părților sunt convergente (71,5% în stânga Nistrului și 80,4% în dreapta Nistrului).
Tabel: Poziționarea personală
| Ce grup de oameni faci parte? | Republica Moldova,% | Transnistria% |
| Cooepranți ideile și interesele coincid | 71,5 | 80,4 |
| Nu cooperează chiar dacă ideile și interesele coincid | 28,5 | 19,6 |
Tabelul arată că, în materie de poziționare personală, atât respondenții din dreapta, cât și din stânga Nistrului tind să se refere ei înșiși ca fiind cooperanți, ceea ce Țveatkov explică printr-un grad ridicat de încredere în interiorul grupului căruia consideră că îi aparțin, în comunitatea din jur, solidaritatea din partea dreaptă a Nistrului fiind explicată prin faptul că au existat mai multe posibilități de a demonstra acest lucru în plan intern.
Cooperarea și încrederea interumană sunt mecanisme fundamentale pentru societățile democratice. Sociologul Robert Putman[2] a arătat că un ingredient cheie al conexiunilor din interiorul rețelelor sociale și între acestea este capacitatea oamenilor de a coopera și a teoretizat-o sub forma capitalului social, un concept sociologic folosit în economia politică, management, teoria organizațiilor, științe politice, sănătate publică și în toate științele sociale.
Încercând să înțeleagă decalajul dintre nordul și sudul Italiei, Putnam a arătat că într-o societate poți să ai un capital uman foarte bine dezvoltat, oameni educați, resurse economice, instituții foarte bune, dar, dacă elementul de cooperare nu este foarte bine dezvoltat, acest lucru nu se exprimă într-un output legat de competitivitate.
Încrederea și coooperarea fac posibile tranzacțiile economice, dar Putnam a propus măsurarea acestor lucruri și la nivel social și a ajuns la concluzia că motivul pentru care Italia se schimbă greu este diferența de capital social nord-sud și a vorbit, pe de o parte, despre motivele istorice, iar pe de altă parte despre deficitul de capital social.
Sociologii au ajuns la concluzia că în ceea ce privește încrederea oamenilor provenind din fostul bloc comunist unii în ceilalți, spre deosebire de vestici, nivelul de încredere este foarte scăzut, mai ales în necunoscuți. Atunci când apar persoane necunoscute, în loc să-i considerăm potențiali colaboratori, persoane cu care putem colabora pentru a câștiga împreună, există tendința ca, în prima fază să fie percepuți ca potențiale pericole și trebuie să treacă niște teste de încredere înainte să devină colaboratori, ceea ce arată un nivel de încredere este foarte scăzut. De câte ori apare diferențierea prima tentație este eliminarea ei. În structurile de tip colectivist nivelul de încredere este mai scăzut.
În monografia sa, Țveatkov observă că o cooperare între cele două maluri ale Nistrului presupune și un nivel ridicat de încredere reciprocă în rândul populației. ”Acest nivel este caracterizat printr-o stabilitate de-a lungul anilor, în ciuda încercărilor constante ale politicienilor de a forma imaginea unui dușman al locuitorilor din „cealaltă parte”. chestiunea politicii externe orientarea locuitorilor Transnistriei este indisolubil legată de atitudinea față de locuitorii de pe malul drept al Nistrului, care pe toată perioada conflictului curent este prezentat ca „locuitorii statului vecin.” Încrederea existentă confirmă existența unor condiții prealabile bune pentru depășirea separația țării”.
Tabel: Evaluarea încrederii în locuitorii celeilalte părți
| Aveți încredere care trăiesc pe malul opus al râului Nistru oamenilor obișnuiți? | Republica Moldova% | Transnistria% |
| Am încredere | 38,6 | 35,1 |
| Mai degrabă încredere | 22,9 | 39,9 |
| Nu am încredere | 8,6 | 9,8 |
| Am tendința de a avea încredere | 8,1 | 3,7 |
| Greu de răspuns | 21,8 | 11,5 |
| Nu răspund | 0,57 | 0,69 |
Acest tabel arată că locuitorii de pe malul stâng al Nistrului tind să aibă mai multă încredere în locuitorii de pe malul drept al Nistrului. Situația se datorează faptului că pe malul drept a funcționat cu mai mult succes imaginea unui ”inamic extern”, care este în mare parte, de asemenea, se aplică locuitorilor din regiunea transnistreană. Depășirea acestei atitudini s-ar putea face cu o utilizare mai activă a mecanismelor de participare a cetățenilor, care au un mare potențial pentru restabilirea relațiilor rupte.
O posibilă explicație este legată de faptul că în colectivism nu este încurajată diferențierea, ceea ce atrage un nivel de încredere scăzut în persoanele care se diferențiază, oamenii temându-se de persoanele care ”rup rândurile”. Creșterea inegalității duce la o descreștere a încrederii.
În monografia sa, Țveatkov citează studii care indică o reducere semnificativă a solvabilității populației în ansamblul său și reducerea ponderii populației cu venituri medii.
Tabel: Evaluarea nivelului de respondenți în funcție de venituri
| Venituri | Republica Moldova,% | Transnistria% |
| Nu chiar suficient pentru strictul necesar | 11,3 | 17,3 |
| Suficient doar pentru strictul necesar | 43,1 | 56,1 |
| Suficient pentru o viață mai bună, dar nu putem cumpăra lucruri scumpe | 31,2 | 21,3 |
| Noi putem cumpăra tot ce e nevoie, fără nici o restricție | 13,9 | 5,0 |
Această inegalitate generată de polarizarea veniturilor în societate poate conduce la o luptă între grupuri, care, în loc să se alieze pentru a câștiga împreună, intră în competiție, cu efect coroziv pentru societate.
În societăți ceva mai egale, atitudinea față de ceilalți este mai relaxată, astfel încât câștigul unei persoane este mai ușor acceptat ca fiind un câștig pentru grup, nefiind vorba de o luptă pentru supraviețuire.
Din acest punct de vedere, o apropiere a statutului economic și social al locuitorilor de pe cele două maluri ale Nistrului ar putea avea efecte și asupra procesului de negociere.
Cu alte cuvinte, un nivel socio-economic mai eterogen al locuitorilor poate influența capitalul social al celor două maluri ale Nistrului, iar dezvoltarea economică printr-o strategie comună a celor două maluri ale Nistrului, prin folosirea „complementarităţii”, ar putea contribui depăşirea conflictului.
În opinia lui Țveatkov, dialogul Chișinăului și Tiraspolului pe temele legate de dezvoltare poate fi pasul pentru depășirea neînțelegerilor:
”Eu nu cred că doar poate, dar este unica șansă pentru noi. Anume dezvoltarea economică și interesele economice ne pot împinge sau ne pot impune să lăsăm într-o parte problemele de ordin lingvistic, politic, geopolitic și să ne apucăm de a construi sau de a dezvolta țara și să avem o altă orine de zi. Potențialul de depășire a conflictului se află anume în sfera economică, în sfera de producere, în sfera de construcție a noului stat”, afirmă Țveakov.
Având în vedere concluzia politologului moldovean potrivit căreia ”Oamenii de mult ar rezolva toate problemele între dânșii, așa cum, de fapt și păstrează relații bune între malurile Nistrului. Și se fac și familii, și copii, și studii, și bani, șamd. Și sport, și știință… Dar politica ne dezbină…”, rămânem cu o întrebare: Este capitalul social al celor două maluri ale Nistrului o resursă insuficient valorificată în rezolvarea conflictului transnistrean?
[1] Doctor în ştiinţe politice, Nikolai Tveatkov este lector universitar la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea Relaţii Internaţionale Ştiinţe Politice si Administrative
[2] Putnam, Robert. (2000), „Bowling Alone: The Collapse and Revival of American Community” (Simon and Schuster).
Notă: Articolul face parte din proiectul „Dosarele conflictului transnistrean. Solutii pentru dezvoltarea societatii pe cele doua maluri ale Nistrului” derulat de Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Stiinte Socio-Umane.
Proiectul „Dosarele conflictului transnistrean. Soluții pentru dezvoltarea societății pe cele două maluri ale Nistrului” este finanțat de către Ministerul Afacerilor Externe (MAE) prin programul României de cooperare pentru dezvoltare (RoAid) și implementat cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Centrul Regional pentru Europa și Asia Centrală.
