O propunere a Comisiei Europene de modificare a Directivei privind victimele criminalității are în vedere asigurarea faptului că victimele sunt bine informate cu privire la drepturile lor și dispun de resursele necesare pentru a raporta infracțiunile (prin crearea unei linii telefonice universale pentru victime, cu un număr de telefon valabil peste tot în UE (116 006) și a unui site web cuprinzător, care ar trebui să permită și discuții pe chat și schimburi de e-mailuri), consolidarea măsurilor de siguranță adaptate nevoilor specifice ale victimelor vulnerabile (cum ar fi copiii, persoanele în vârstă, persoanele cu handicap, victimele infracțiunilor motivate de ură sau victimele aflate în detenție) prin îmbunătățirea evaluării individuale a nevoilor de protecție ale victimelor (încă de la primul contact al victimelor cu autoritățile) – și extinderea listei de măsuri de protecție disponibile (ordinele de protecție sau asigurarea prezenței autorităților de aplicare a legii), asigurarea accesului la servicii specializate de sprijin pentru victimele vulnerabile (sprijin psihologic gratuit atât timp cât este necesar, în funcție de nevoile individuale ale victimelor), facilitarea accesului la justiție (suficientă asistență în instanță și au mijloacele de a contesta deciziile procedurilor penale care le afectează drepturile, indiferent de statutul lor în cursul acestor proceduri), asigurarea accesului efectiv la despăgubiri prin garantarea despăgubirii victimelor imediat după pronunțarea hotărârii.
Victimele ar trebui să aibă dreptul de a obține o decizie privind despăgubirile din partea autorului infracțiunii în cadrul procedurilor penale (fără a fi nevoie să se recurgă la o altă procedură). Statul ar trebui să plătească despăgubirea direct victimei și recupereze ulterior suma de la autorul infracțiunii.
Aceste revizuiri și măsuri propuse se bazează pe Evaluarea Directivei privind drepturile victimelor din 2012 și pe Strategia UE privind drepturile victimelor pentru perioada 2020-2025.
Propunerea Comisiei trebuie să fie adoptată de Parlamentul European și de Consiliu. Odată adoptată, statele membre vor avea la dispoziție doi ani pentru a o transpune în legislația lor națională. Se face excepție pentru utilizarea mijloacelor electronice de comunicare, în cazul cărora statele membre ar urma să aibă la dispoziție patru ani pentru a crea structurile necesare.
Directiva UE privind drepturile victimelor a intrat în vigoare în 2015.
În iunie 2020, Comisia Europeană a adoptat Strategia UE privind drepturile victimelor (2020-2025) pentru a-și intensifica eforturile de asigurare a accesului la justiție pentru toate victimele criminalității, indiferent de locul sau de circumstanțele în care a avut loc infracțiunea în UE. Strategia stabilește o serie de acțiuni fără caracter legislativ în ceea ce privește drepturile victimelor, inclusiv o revizuire a Directivei din 2012 privind drepturile victimelor. În același timp, îi cere Comisiei să evalueze impactul Directivei privind drepturile victimelor și să prezinte o propunere legislativă de actualizare a acesteia, dacă este necesar. Evaluarea Directivei privind drepturile victimelor, adoptată în iunie 2022, a confirmat faptul că directiva a generat, în linii mari, beneficiile scontate. Ea a identificat însă și deficiențe. Prin urmare, sunt necesare îmbunătățiri punctuale în ceea ce privește principalele drepturi ale victimelor în temeiul directivei. Problemele sunt legate de lipsa de claritate și precizie cu care sunt formulate anumite drepturi în directivă și de marja mare de manevră de care dispun statele membre pentru a le pune în aplicare.
Statele membre au finalizat în mare parte transpunerea Directivei privind drepturile victimelor. În 2016, Comisia a inițiat proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva a 26 de state membre ale UE pentru transpunerea incompletă a directivei. Între timp, Comisia a închis aproape toate procedurile, cu excepția uneia dintre ele.
Pentru a acoperi deficiențele Directivei privind drepturile victimelor, identificate în evaluarea directivei și în numeroase consultări, Comisia a propus modificări punctuale care să permită victimelor să se bazeze mai mult pe drepturile lor.