De fiecare dată când veți mai citi facturile de electricitate și veți vedea că plătim o energie mai scumpă decât în Ungaria sau Polonia sau Bulgaria, ba chiar decât în Franța, Suedia, Olanda sau Danemarca, de fiecare dată să vă aduceți aminte, „cu atenție și îngrijorare”, de toți miniștrii și secretarii de stat ai energiei din ultimii 20 de ani, de toți politicienii perindați pe la ANRE, de toți premierii și președinții care au condus România.
Cei mai deștepți dintre „băieții deștepți” care ne-au scumpit energia. Oare procurorii de la DNA nu plătesc facturi la electricitate?
Nu există niciun nou guvern instalat în ultimii 10 ani și niciun partid politic parlamentar care să nu includă în programele de guvernare „reindustrializarea țării”, scrie prof. Petrisor peiu pe Spotmedia.ro.
Și asta pentru a răspunde unei nevoi din piața voturilor: majoritatea românilor deplâng soarta industriei românești care s-a tot micșorat după 1990, până a devenit mică-mică.
Ei, iată că Sanjeev Gupta, noul patron indian al combinatului de la Galați (fostul Sidex), promite că va investi peste 1 miliard de dolari în următorii ani, mai mult decât triplu față de ce ar fi trebuit să investească și nu a făcut-o fostul patron, tot indian, Mittal.
Printre investițiile pe care le promite Gupta, cea mai importantă este construirea unui cuptor cu arc electric, care să producă oțel din fier vechi, în vederea reducerii cheltuielilor imense pe care Sidex le face cu certificatele de carbon (Sursa: AICI).
Eu le recomand, totuși, nostalgicilor metalurgiei impresionante de la Galați să nu deschidă încă sticla de șampanie: uriașul cuptor electric de lângă Dunăre, cu o capacitate anuală de 2 milioane de tone (care ar dubla producția de la Sidex), este doar un proiect, care probabil nu se va realiza niciodată sau oricum, prea curând nu va fi gata.
De ce? Este, oare, Gupta un alt indian mincinos, precum Mittal? Asta nu știm, încă, dar știm cu certitudine că, dacă mâine la Sidex ar fi un cuptor electric de 2 milioane de tone, el ar fi doar o piesă de muzeu. Și asta dintr-un motiv cât se poate de banal: nu prea ar avea de unde să consume energia electrică necesară funcționării!
O asemenea investiție ar da peste cap consumul energetic al întregii țări! De ce, veți întreba pe bună dreptate?
Consumul de energie electrică anual al unui astfel de cuptor (2Twh) nu ar reprezenta mai mult de 4% din consumul național. Și, totuși, ce s-ar întâmpla într-o zi ca cea de 18 ianuarie 2021, când, din cauza temperaturilor scăzute, România a avut nevoie să consume peste 9.600 Mw (putere instantanee) pentru a putea să funcționeze. Și nu a putut produce mai mult de 8.500 Mw:
Sursa: AICI
Oameni buni, asta e drama majoră a industriei noastre: nu mai putem acoperi, din producție internă, diminețile cu ger moderat ale unor ierni blânde!
Nici nu vreau să mă gândesc ce ne-am face cu temperaturi peste tot în țară mai mici de -15 grade Celsius, normale pentru clima noastră.
Acum trebuie să știți că nici de importat nu putem prea mult, maxim 2.000 Mw. Insuficient dacă am avea ierni adevărate, ca acum câțiva ani.
Dar, stați, povestea mea nu se oprește aici: în curtea combinatului de la Galați se află o centrală electrică, al cărei faliment este cerut de principalul creditor, Romgaz (Sursa: AICI).
Acum să vedeți, boieri dumneavoastră, în ce film trăim noi: Romgaz vrea falimentul centralei de la Galați, pentru a o putea dărâma și construi alta nouă.
Atât a putut statul român să gândească (și se gândește la asta de vreo 10 ani): nu putem să construim o centrală nouă decât dacă falimentăm și apoi demolăm centrala existentă.
Dar stați să vedeți motivul: cică e prea greu de obținut avizele de mediu pentru o centrală nouă, mai ușor este să le iei pentru modernizarea centralei vechi, ceea ce înseamnă demolarea acesteia și o construcție nouă!
Asta e viziunea strategică a guvernului de la București: noi ne facem că modernizăm, dar de fapt demolăm, iar voi vă faceți că nu vedeți.
Vă vine să credeți că atâta poate statul român?
Să spunem și cine ar trebui să dea avizul de mediu: una din instituțiile subordonate ministrului Mediului. Ultimul ministru al Mediului, liberalul Alexe, tocmai ce-a cerut și primit tablă de vreo 100.000 lei pentru niște certificate verzi.
De la cine? Păi tocmai de la directorul combinatului de la Galați, Bogdan Grecu! Ei, iată și explicația modalității greoaie a ridicării unei noi centrale pe gaze: păi dacă ministrul Mediului a cerut 100.000 lei doar pentru o trebușoară curentă legată de niscavai certificate verzi, cât ar cere, oare, pentru avizarea unei noi centrale electrice?
Poate un milion, poate două milioane de euro, cine știe? – mai multe pe Spotmedia.ro