DUMITRU POSTEVCA, elev la Liceul raional „Gheorghe Asachi” din Herța, regiunea Cernăuți, Ucraina
Puterea și valoarea întregului o formează specificul părților componente ale acestuia. Din asemenea perspectivă, consider că trebuie să fie abordată și relația european/românesc, ca aspect al fenomenului integrității europene.
Românii, ca popor, au suferit mult. Fărâmițarea teritorială, în urma războaielor nedrepte și intereselor politice, își spune și astăzi cuvântul. Integrarea a oferit o șansă, o speranță în realizări de vise, o încredere în mai bine, o cale de evitare a greutăților și insucceselor. Cine nu ar accepta să pășească pe acest drum indicat cu multă siguranță de busola timpului? Românii au meritat să li se descchidă o asemenea cale.
Și, totuși, nu numai timpul definește succesul sau eșecul celui pornit la drum. Rolul important îl are cel care pășește. Contează cum îi va fi pasul. Cât de încrezut și sigur. Cât de al său.
Statutul de stat european nu cere excluderea naționalului. Spațiul european sănătos e acela unde specificul național devine și mai pronunțat, capătă un colorit viu prin confruntare și concurență. A rezista în spațiul european înseamnă, mai întâi de toate, a nu înceta de a fi noi înșine, înseamnă a ne păstra identitatea. Trecutul istoric al neamului nostru ne pune la dispoziție multe unități de măsură a identității naționale. Limba „mamei și-a tatei”, ne e cel mai puternic scut de apărare în această privință. Ea s-a cristalizat prin îțelepciunea populară cu nume de folclor , apoi prin cerneala picurândă din pana cronicarilor pe pagini de letopisețe, unde pentru veșnicie s-au scris nume de mari domnitori, ale căror umbre ne protejează și astăzi: Dragoș, Ștefan, Bogdan, Mircea, Mihai și mulți alții. Astăzi în capul șirului sinonimic al identității românești, este scris cu majuscule EMINESCU, apoi Creangă, Caragiale, Alexandri și toate celelalte nume de slujitori ai cuvântului românesc. Ne înălțăm identitatea națională la Dumnezeu în fiecare duminică, prinl Tatăl nostru, izvorât din inimile celor care știu a sta în genunchi în sfintele lăcașuri…
Naționalul pornește din trecutul istoric, care trebuie mai întâi cunoscut, apoi bine cercetat, analizat și prețuit cu multă sfințenie, ca pe o carte sfântă, veșnic deschisă și plină de înțelepciune. Să respectăm trecutul, făurindu-ne astfel viitorul, ne îndeamnă genialul poet român, prin versurile sale: „Viitorul și trecutul / Sunt a filei două fețe / Vede-n capăt începutul / Cine știe să-l învețe…” Așa a fost rânduit de Dumnezeu să avem parte de un trecut bogat mai mult în zile negre decât albe, un trecut presărat cu lacrimi și sânge vărsat pentru ideea libertății, dar înălțător și demn astăzi de toată slava pe care o merită un popor care știe să-și păstreze identitatea. Să pășim dar, demn înainte, nepărăsind veșmântul identității reflectat cu multă sfințenie în oglinda trecutului istoric.
Noi, românii din afara granițelor țării, am trăit cu multă mândrie evenimentul integrării europene a Patriei noastre istorice – România. Călăuziți de speranța succesului, dorim să se întâmple asta și cu Ucraina, și cu Serbia, și cu Bulgaria etc., realizându-se astfel pe deplin integritatea noastră națională. Atunci va spori și mai mult lumina diversității românești în spațiul european.
Acest material a obținut premiul II pe regiunea Cernăuți la cea de-a doua ediție a concursului de eseuri pentru tinerii români din Ucraina “Identitate românească în spațiul european”, dedicat Zilei Naționale a României.
Concursul este parte a unui proiect organizat de Asociația Convergențe Europene, Asociația Eurocentrica și Centrul Român pentru Inițiativă Socială, cu sprijinul consulatelor generale ale României la Cernăuți și Odesa.
