VASILE BĂRBUȚĂ, Universitatea Națională “Iuri Fedkovici” din Cernăuți, Ucraina
”Cine sunt?„ este întrebarea cheie pe care și-o pune orișicare dintre noi, cu scopul de a-și stabili identitatea. Identitatea națională definește un grup de interese, credințe sau norme de viață, acceptate de toate persoanele care aparțin unui grup. Timpul modern, zi de zi, șterge acestă diferență dintre popoare, introducând obiceiuri universale, care sunt aplicate de majoritatea persoanelor. Acesta este spațiul european, ca loc de integrare a națiunilor în toate sensurile acestui termen. Integrarea europeană prevede ca efect minimalizarea rolului identității naționale și crearea unei culturi unice. Este un fenomen normal, fiindcă Europa unită, nu doar la nivel instituțional, dar și la nivel cultural, este mai puternică și mai consolidată. În cazul respectiv, este necesar acel compromis care să păstreze identitatea națională, dar și să promoveze consolidarea europeană prin niște similarități unice, universale.
România este exemplul care demonstrează cum să-ți păstrezi tradițiile, cultura și, totodată, să fii integrat în spațiul european. Să ne referim la istorie. România – singurul stat latin din estul Europei, n-a fost asimilat de popoarele slave, care migrau la sud, și nici chiar de mulțimea triburilor barbare, ce traversaseră țara noastră între secolele III-X după e.n. Este un fapt foarte interesant, ce influensează și astăzi asupra conștiinței românilor dinăuntrul țării, precum și a celor din afara ei. Acest fapt prezintă toată puterea acestui fenomen ca ”identitatea românească„.
Fiecare popor are câțiva factori cu ajutorul cărora se identifică și își afirmă apartenența unui popor. Primul și cel mai principal este limba. Cu ajutorul limbii, putem conversa între noi și tot limba ne asigură un istoric comun, acel complex de evenimente împărtășite cu alți reprezentanți ai poporului român care formează conștiința comună. Deci, al doilea factor putem să-l numim istoria comună. Al treilea foctor sunt obiceiurile și cultura. Acesta este esențial pentru românii din afara țării, fiindcă obiceiurile și cultura românească permit omenilor să mențină legătura spiritulă cu Patria Mamă. Avem o mulțime de exemple între marii români. De pildă, personalitatea lui Bogdan Petriceicu- Hașdeu, care, fiind născut pe teritoriul Imperiului Rus, chiar făcându-și studiile acolo, a devenit apoi unul dintre cele mai remarcate personalități al culturii și științei românești. El a păstrat acea sămânță a identității, care la românii de pretutindeni se transmite din tată-n fiu.
Actualmente, românii sunt un popor bine integrat în spațiul european, împărtășind alături de alte popoare principiile esențiale ale drepturilor omului, dar, totodată, își păstrează bine acel ansamblu de calități care, în sfârșit, definește identitatea lor românească.
Aș vrea să termin acest eseu cu versul lui B. Petriceicu-Hașdeu, care prezintă cel mai bine izvoarele identității românești – ”Sunt Român„:
Eu din români imi trag sorgintea.
C-o sfântă dragoste-i iubesc
și pentru tot ce-i românesc,
oricand, și brațele și mintea
și sufletul mi le jertfesc.
Acest material a obținut premiul III pe regiunea Cernăuți la cea de-a doua ediție a concursului de eseuri pentru tinerii români din Ucraina, Serbia și Bulgaria “Identitate românească în spațiul european”, dedicat Zilei Naționale a României. Concursul este parte a unui proiect organizat de Asociația Convergențe Europene, Centrul Român pentru Inițiativă Socială și Asociația Eurocentrica, cu sprijinul consulatelor generale ale României la Cernăuți și Odesa.
