În România sunt 52 de comune cu o populație sub 1.000 de locuitori și 1.054 de comune cu populație între 1.000 și 3.000 de locuitori. Mai avem 996 de comune cu populație între 3.000 și 5.000 de locuitori.
Ideea de a desființa comunele sub 3.000 de locuitori și de a reuni satele astfel încât să nu mai avem comune sub acest prag pare din start o idee bună. Era să zic o idee măreață.
Bine ar fi fost ca această reorganizare să se facă odată cu reforma administrativă mare, care să desființeze județele și să le comaseze în regiuni, dar nu văd niciun impediment major să se înceapă cu scăderea numărului de primării, dacă se continuă procesul. Avantajele ar fi majore pentru un lucru simplu: banii pe salariile a peste 10.000 de angajați, 1.000 de primari și diurnele de ședință pentru consilieri ar putea fi folosiți în alte scopuri, mai productive. Exemplul dat de Ilie Bolojan ar trebui să ne fie far călăuzitor, scrie Mihai Oprișor pe Spotmedia.ro.
Am auzit ideea aceasta vânturată pe la un post de televiziune și m-am gândit la început că acest program ar avea drept scop înlocuirea reformei administrative cu ceva cu impact mai mic asupra pletorei de primari. Poate că așa și este: sacrificăm niște primari mărunți ca baronii de județe să mai supraviețuiască încă niște ani. Nu operăm tumora, ci doar excizăm unele dintre metastaze, pe cele mai mititele.
Poate că actuala coaliție nu are curajul necesar de a înfăptui o reformă administrativă completă, pentru că aceasta ar lovi în baza partidului și mai ales în șefimea lui. Poate că în PNL există suficientă rezistență la o asemenea acțiune care ar schimba din temelii structura partidului și felul în care acesta este condus. Poate că în PNL actuala șefime nu dorește o conducere formată din câțiva vicepreședinți și încă vreo opt mari baroni, pentru că aceșți opt baroni ar avea destulă putere să răstoarne deciziile luate la centru. Acești opt mari baroni ar putea accede ușor la șefiile partidului la un congres și ar putea conduce partidul de facto. Poate că Ludovic Orban dorește păstrarea a peste 40 de mici șefi mititei ca să poată negocia cu ei după cum vrea.
Dacă numărul de primari ar scădea, puterea celor rămași pe funcții ar crește proporțional. S-ar putea astfel ca scorul la alegeri să se schimbe, s-ar putea mai ales ca la consiliile județene să se producă surprize majore în județele unde între dreapta și stânga avem un soi de echilibru.
Pe de altă parte, partidele ar avea mai puțin de muncit la alegeri, pentru că în loc de 2.700 de comune ar avea de ales candidați în doar 1.500 de circumscripții. Înghesuiala pe posturi ar fi mai mare și partidele ar avea de unde alege candidați. Materialul uman s-ar tria mai ușor și partidele s-ar scutura de sinecuriști și fripturiști cumva în mod natural.
Dacă se face reforma completă, un mare avantaj ar fi că la nivel de conduceri centrale, partidele ar avea comitete de conducere formate din mai puțini oameni, deci deciziiile politice s-ar lua mult mai ușor.
Rezultă din această mică analiză că pentru baronimea și șefimea de acum ar fi mai greu dacă s-ar face reforma administrativă completă, deși pentru partide ca ansambluri ar fi mai ușor de gestionat una sau alta în acest caz.
Din această cauză cred că ideea reformei mari se va lovi de împotrivire în parlament, pentru că aleșii vor trebui să țină cumva seama pe lângă mormăielile baronilor locali și de țipetele disperate a 1.100 de primari care chipurile au tras cu partidul, dar au adus ca zestre un număr mic de voturi.
E greu de crezut că în această situație adevărata reformă administrativă se va face, dar e foarte posibil ca să ne alegem cu reforma mică, cu o comasare a primăriilor. În acest caz am avea de-a face cu continuarea felului în care sunt conduse partidele dar se va ușura munca din teritoriu. S-ar păstra privilegiile actuale pentru baronetul de partid dar s-ar face și o bucată de reformă administrativă. Toată lumea ar fi astfel mulțumită și ar da năvală în piața independenței.
Ar fi bine și așa, dacă s-ar face, ar fi bine ca măcar atât să se poată face, dacă s-ar face azi, nu mâine peste 4 ani. Temerea mea este că ideea se va vântura îndestul și se va analiza și răsanaliza iar luarea unei decizii se va prelungi până aproape de viitoarele alegeri locale, ca toată lumulița să fie mulțumită și să fie bine pentru toți primarii de acum. Vor fi invocate motive juridice legate de durata mandatelor de primari, care sunt aleși pe patru ani. Vor fi invocate motive legate de costurile unor alegeri parțiale anticipate. Partidele vor fi nemulțumite pentru că s-ar schimba paradigma și din doi în doi ani ar avea campanii electorale.
Ca atare dacă la alegerile locale din 2024 vom avea un număr de primării mai mic cu vreo 1.100 ca acum, ar trebui să ne declarăm fericiți. Ce va fi mai greu va trebui lăsat pe umerii aleșilor viitori. Iar până atunci, reducerea cheltuielilor bugetare va rămâne un simplu deziderat.
