Comisia Europeană a adus noi completări notei sale de orientare privind modul în care se pot furniza ajutoare umanitare pentru combaterea COVID-19 în țările și în zonele din întreaga lume care fac obiectul unor măsuri restrictive (sancțiuni) ale UE. Aceste orientări conțin acum și un capitol de sine stătător privind Nicaragua.
Scopul este de a oferi orientări practice privind modul în care se asigură respectarea sancțiunilor UE atunci când se furnizează ajutoare umanitare, în special asistență medicală, pentru a combate pandemia de COVID-19. Orientările clarifică responsabilitățile și procesele de furnizare a acestor ajutoare pentru a facilita activitățile din Nicaragua ale operatorilor umanitari, precum și direcționarea echipamentelor și a asistenței pentru combaterea pandemiei.
Lupta împotriva pandemiei de COVID-19 este o provocare fără precedent care necesită unitate, cooperare, solidaritate și compasiune la nivel mondial. Cu toate că nicio țară nu a rămas neafectată de pandemie, situațiile politice sau economice complexe și conflictele în curs din anumite zone ale lumii agravează efectele devastatoare ale pandemiei asupra populației din statele respective.
Aceste orientări completează capitolele anterioare ale notei care vizau Siria (capitol publicat în mai 2020), Iranul și Venezuela (capitol publicat în octombrie 2020).
Sancțiunile UE contribuie la îndeplinirea unor obiective-cheie ale UE, cum ar fi menținerea păcii, întărirea securității internaționale, precum și consolidarea și sprijinirea democrației, a dreptului internațional și a drepturilor omului. Sancțiunile UE îi vizează pe cei ale căror acțiuni pun în pericol aceste valori, pentru a reduce cât mai mult posibil orice eventuale consecințe negative asupra populației civile. În prezent, UE aplică aproximativ 40 de regimuri de sancțiuni diferite.
Respectarea de către UE a obligațiilor internaționale relevante și a politicii sale de măsuri specifice stă la baza unui sistem de excepții care urmărește, de asemenea, să asigure faptul că sancțiunile sunt aplicate într-un mod care ia în considerare nevoile operatorilor umanitari. Printre acestea se numără furnizarea de asistență umanitară și desfășurarea de activități umanitare, inclusiv acordarea de asistență medicală. În funcție de tranzacțiile și de restricțiile existente în fiecare caz, este posibil să fie necesar ca operatorii umanitari să solicite o autorizație prealabilă pentru a exporta anumite mărfuri către țările care fac obiectul sancțiunilor. Aceste autorizații sunt acordate de autoritățile competente din fiecare stat membru.
Nota de orientare publicată astăzi oferă răspunsuri la o serie de întrebări primite de Comisie din partea donatorilor, a ONG-urilor, a băncilor și a altor actori implicați în activități umanitare, precum și din partea autorităților naționale. Întrebările se referă la exporturile de echipamente de protecție, de medicamente, de echipamente medicale și la plățile aferente acestora sau la acordarea de asistență medicală populației care are nevoie de sprijin în zonele care fac obiectul sancțiunilor UE. Nota se adresează tuturor actorilor implicați în furnizarea de ajutoare umanitare, cum ar fi autoritățile competente ale statelor membre ale UE care gestionează punerea în aplicare a sancțiunilor UE și operatorii publici și privați (donatori, ONG-uri, bănci și alți actori implicați în activități umanitare), care trebuie să respecte sancțiunile UE atunci când acordă asistență.
De asemenea, Comisia colaborează îndeaproape cu statele membre pentru a se asigura că, în contextul actual, procedurile naționale sunt transparente și ușor accesibile pentru operatorii umanitari din întreaga UE.
