Procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva a 18 state membre, printre care și România, a fost închisă de Comisia Europeană joi, 8 martie, deoarece acestea au transpus în legislația națională Directiva privind acțiunile în despăgubire pentru încălcarea normelor antitrust (Directiva 2014/104/UE).
Această directivă ajută cetățenii și companiile să ceară despăgubiri în cazul în care sunt victimele unor încălcări ale normelor menționate, cum sunt cartelurile sau abuzurile de poziție dominantă pe piață. De asemenea, directiva facilitează accesul victimelor la informațiile de care au nevoie pentru a dovedi daunele suferite și le oferă mai mult timp pentru a-și formula cererile. Prin urmare, ea contribuie în mod esențial la asigurarea respectării legislației UE în materie de concurență.
Statele membre au avut obligația de a o transpune în legislația națională până la data de 27 decembrie 2016. Șapte state membre au transpus directiva până la expirarea termenului-limită.
Ca urmare a deschiderii unor proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, 18 state membre (Austria, Belgia, Cehia, Cipru, Croația, Estonia, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Letonia, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, România, Slovenia și Spania) au transpus directiva în 2017.
Bulgaria a notificat transpunerea la începutul anului 2018, iar evaluarea integralității transpunerii este în desfășurare.
În 2018, Comisia va proceda la verificarea conformității transpunerilor naționale și va invita alte două state membre (Grecia și Portugalia) să ia măsurile necesare pentru a se asigura că directiva este transpusă integral.
Prin pachetul său lunar de decizii, Comisia Europeană urmărește acționarea în justiție a statelor membre care nu și-au îndeplinit obligațiile ce le revin în temeiul legislației UE. Acestea vizează diverse sectoare și domenii de politică ale UE și au scopul de a asigura aplicarea corespunzătoare a legislației UE, în beneficiul cetățenilor și al companiilor.
Principalele decizii adoptate de Comisie în martie, grupate pe domenii de politică, includ 19 scrisori de punere în întârziere, 22 avize motivate și 4 trimiteri în fața Curții de Justiție a UE. Totodată, Comisia închide 161 de cazuri în care diferendele cu statele membre în cauză au fost soluționate fără a fi necesară continuarea procedurii de către Comisie.