Într-un interviu acordat presei de la Chișinău, Iulian Chifu, consilier prezidențial pentru Afaceri Strategice, se referă la exploatarea gazelor de șist ca la o certitudine. Întrebat cum va putea România exporta gaze către Republica Moldova în condițiile în care în acest moment nu are capacitatea de a-și acoperi proriul consum și apelează la importuri, Iulian Chifu a răspuns: ”Într-o perioadă de 3-5 ani după intrarea în funcţiune a exploatării gazelor de şist şi a resurselor din zona economică exclusivă din Marea Neagră, România va deveni exportator net de gaz.
În general, investiţiile se fac pe termen mediu şi lung, nu pe termen scurt. Perspectiva independenţei energetice, a existenţei alternativelor, a unei pieţe reale în Republica Moldova ajută la un preţ mai redus şi competitiv. Şi capacitatea de negociere creşte substanţial”.
În privința construirii gazoductului Iași-Ungheni, consilierul prezidențial afirmă că ”nu e un panaceu, dar e un colac de salvare în momente de criză”, singurele riscuri ridicate de acesta referindu-se la întârzierea termenelor de execuție: ”odată lansată construcţia, finalizarea e anunţată în aprilie 2014. Există finanţarea, angajamentul politic, nu cred că avem decât riscuri de întârziere a termenelor, dar (…) cred că acest risc e infim. Fazele următoare sunt destinate creşterii cantităţii prin introducerea unor staţii de pompare, de comprimare.
Iulian Chifu a negat că are cunoștință despre eventuale constrângeri sau condiționări care ar utea veni din partea Gazprom: ”nu cunosc o asemenea constrângere (…). E discuţia clară între două state suverane vecine şi cu un finanţator extern, UE plus România, deci nu implică nici Federaţia Rusă, nici Gazprom.
Chifu decodează și încărcătura simbolică a gazoductului Iași-Ungheni: conectarea la reţeaua Uniunii Europene, o reţea puternică ce poate sprijini Republica Moldova în momente de criză. ”Intrarea în Comunitatea Energetică Europeană cu respectarea pachetelor de reguli avantajează Chişinăul pentru că îşi poate crea o piaţă reală, competitivă, fără monopol, ceea ce duce la preţuri rezonabile, pe care şi le poate permite şi care să permită şi economiei sale să fie competitivă. Avantajele economice sunt evidente, mai ales pe termen mediu şi lung. Asta nu înseamnă decuplarea sau renunţarea la furnizorul de gaz de la Est, Rusia sau Gazprom, sau alte firme ruse care ar putea face export de gaze naturale, ci doar permite o capacitate de negociere mai mare tocmai pentru că există alternative”.
