Deputatul Constantin Codreanu, președintele Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării, a cerut, printr-o o declarație politică la tribuna Camerei Deputaților, aducerea pe agenda discuțiilor dintre București și Chișinău a problemei refacerii a 14 poduri peste râul Prut, distruse de sovietici în 1944.
Președintele Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării a declarat următoarele:
”Domnule președinte, stimați colegi, vineri, 1 decembrie, vom sărbători 99 de ani de la Marea Unire. Basarabia, chiar dacă a dat tonul reunirii cu patria mamă la 27 martie 1918, rămâne în afara granițelor țării. Râul Prut, peste care se așternuse Cortina sovietică de fier, are acum o Cortină europeană de aur, pentru că și astăzi, ca și în trecut, numele râului Prut, este citit geopolitic drept Trup Rupt. Podurile peste Prut, dacă ne referim la organismul nostru național viu, sunt punctele de suturare, prin care cele două maluri comunică între ele, amintindu-ne că Prutul trebuie să ne unească, nu să ne separe. Până la ocupația sovietică, în România, pe Prut, au existat 22 de poduri. Majoritatea au fost distruse de sovietici în 1944. Au supraviețuit doar două, feroviare, cele de la Fălciu – Cantemir și de la Holboca (spre Nicolina) – Ungheni. După instalarea sovieticilor în Basarabia au fost refăcute 4 poduri: Galaţi – Giurgiuleşti în 1949, Albiţa – Leuşeni în 1956 şi renovat în 1978, Oancea – Cahul în 1963, Sculeni – Sculeni în 1966. Acestora li s-au adăugat coronamentul barajului Stânca – Costeşti în 1978, și podul de la Rădăuţi Prut – Lipcani în 2005, singurul refăcut după prăbușirea URSS, cu sprijin financiar de la Bruxelles. Pentru cei 684 de kilometri de frontieră, România și Republica Moldova au doar 8 puncte de trecere peste Prut, cu o medie de 85 de kilometri între ele, față de o medie de 31 de kilometri în perioada interbelică.
Din 22 de poduri peste Prut, în România interbelică, acum avem abia 8 puncte prin care Basarabia poate comunica cu restul României. 14 poduri din cele distruse de sovietici așteaptă să fie refăcute. Refacerea lor este o formă de desovietizare și de revenire la normal.
Reconstrucția unui singur pod se ridică la o medie de circa 10 milioane de euro, sumă față de care pot exista variațiuni în funcție de parametrii tehnici din fiecare caz aparte. Ajutoarele financiare nerambursabile acordate Chișinăului de către București ar fi fost suficiente pentru refacerea acestor 14 poduri, ca elemente strategice de interconexiune între cele două părți încă separate ale națiunii noastre.
De ani de zile trenează discuțiile privind refacerea podului de la Bumbăta, comuna Vetrișoaia – Leova, a podului din preajma localității basarabene Zagarancea, modernizarea podului de la Fălciu – Cantemir.
Cunoaștem că la Chișinău există un pod metalic, moștenit de la imperiul sovietic, având pe timpuri destinație militară și putând fi asamblat timp de o săptămână în caz de invadare a României de către sovietici. Acest pod, păstrat în bune condiții, ar putea fi utilizat acum pentru stabilirea unei noi interconexiuni între cele două maluri ale Prutului, pentru decongestionarea traficului tot mai intens de călători, mijloace de transport și mărfuri”, a transmis Constantin Codreanu.
În încheierea declarației sale politice, deputatul Constantin Codreanu s-a adresat Guvernului țării: ”Cer guvernului României ca la apropiata ședință comună cu guvernul de la Chișinău să aducă pe agenda bilaterală chestiunea refacerii celor 14 poduri, ca element strategic pentru refacerea unității distruse a națiunii noastre. Privită realist și pragmatic, Unirea înseamnă mai multe poduri peste Prut”.
