După una dintre cele mai dificile etape de negociere prin care a trecut Uniunea Europeană, şefii de stat sau de guvern din UE au ajuns la un consens privind alocarea a 1.074 miliarde euro pentru Cadrul Financiar Multianual, în perioada 2021-2027, precum şi în ceea ce priveşte Fondul de redresare de 750 miliarde din care 360 miliarde euro împrumuturi şi 390 miliarde euro granturi.
România va beneficia de 79,9 miliarde de euro din totalul resurselor financiare convenite de leaderii UE.
Un succes de etapă demn de subliniat. Ce urmează este însă, în egală măsură, extrem de important, scrie pe pagina sa de FB Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe.
- Fiecare stat UE trebuie să prezinte un Plan Naţional de Reformă, bazat pe Recomandările semestriale ale UE, cuprinzând strategiile privind folosirea resurselor financiare puse la dispoziţie de UE. Aceste programe se evaluează de Comisia Europeană şi se aprobă de Consiliul European, cu majoritate calificată.
- La insistenţele Olandei şi pentru a se evita o măsură mult mai dură privind legarea alocării fondurilor europene de principiile statului de drept, s-a convenit ca orice stat UE care are suspiciuni privind folosirea acestor resurse într-un alt stat UE să poată sesiza Consiliul, plăţile urmând să fie suspendate până la o decizie finală.
”Ar trebui să luăm foarte în serios aceste probleme. Suntem în faţa unui Acord european care conectează valorile şi standardele statului de drept cu folosirea unor resurse pentru modernizarea Europei unite. Nu este vorba de un Acord Interguvernamental. Fiind vorba de o resursă financiară istorică destinată modernizării României, sunt necesare decizii fundamentale, astăzi, privindu-ne sincer în ochi şi fiind convinşi că ştim ce vrem cu această ţară.
Ar fi oportun ca Programul de relansare şi modernizare economică să fie conceput profesionist şi să beneficieze de un sprijin politic major, cel puţin pentru următorii 10 ani. Sunt câteva zeci de instituţii care ar avea în România responsabilitatea de a verifica folosirea fondurilor europene şi care, în majoritatea lor, sunt conduse de personaje care sunt numite “politic” (metaforă larg răspândită care înlocuieşte conceptul de “hoţie instituţionalizată”). Sistemul trebuie restructurat din temelii, simplificat şi clarificat sub aspectul competenţelor. Instituţiile de control ar trebui să fie constituite numai din specialiştii şi reprezentate în CSAT, pentru ca rapoartele lor privind folosirea banilor europeni să intre în evaluarea tuturor structurilor care asigură siguranţa naţională. Pentru că este şi o problemă de siguranţă a întregii noastre societăţi. Ar trebui înfiinţate structuri specializate în parchete şi instanţe specializate în judecarea cauzelor care implică fondurile europene. Această uriaşă şansă pentru România poate fi blocată, chiar politic, fie din iresponsabilitatea unor cetăţeni pe care îi interesează numai propriul buzunar fie dintr-un joc de interese mult mai elaborat dar şi periculos pentru viitorul României. Mai avem câteva luni până la punerea în aplicare a tuturor măsurilor convenite la bruxelles. Prin urmare avem şi mai puţin timp să construim sistemul de blocare a delapidării fondurilor europene, dacă dorim binele generaţiilor actuale, dar mai ales al copiilor şi nepoţilor noştri”.