Polonia e în plină campanie electorală, iar guvernul polonez se pregătește pentru o schimbare de paradigmă, premierul Meteusz Morawiecki anunțând ”sfârșitul erei forței de muncă ieftine”.
Dublarea salariului minim până în 2023 și creșterea cheltuielilor sociale se numără printre promisiunile de campanie ale Partidului Justiție și Dreptate, aflat la guvernare și creditat în sondaje cu câștigarea alegerilor din 13 octombrie, scrie Cursdeguvernare.ro.
Economiștii avertizează asupra creșterii presiunilor inflaționiste ca urmare a orientării modelului de creștere economică către consum. Există, însă, două mari diferențe față de creșterea salariilor și stimularea consumului între Polonia și România:
Prima diferență – sănătatea robustă a absolut tuturor indicatorilor macroeconomici: unde România are deficite mari, Polonia are excedent. A doua diferență este că polonezii fac asta în an electoral: România o face de trei ani neîncetat, iar delirul creșterii de salarii și de stimulare a consumului nu pare să aibă un capăt.
Deși statul polonez pare a îmbrățișa o abordare care s-a dovedit extrem de periculoasă pentru România, piețele au semnificativ mai puține emoții în legătură cu erodarea fundamentelor macroeconomice ale Poloniei. Iar motivele nu sunt puține.
Salariul minim ar urma să înregistreze un avans de 78% până în 2023, la 4.000 de zloți (923 de euro). În România, în perioada 2010-2019, salariul minim pe economie a înregistrat o creștere de 180%, potrivit celui mai recent raport al Eurofond.
Ajustate la paritatea puterii de cumpărare, salariile celor mai prost plătiți angajați din Polonia sunt deja la niveluri similare cu cele din Spania sau SUA, de exemplu și chiar peste cele din Ungaria sau Grecia, scrie Bloomberg.
Polonia vs. România. Sănătatea ”cifrelor” versus degringolada deficitelor
Datele Comisiei arată că avansul PIB din Polonia a fost susținut, în ultimii zece ani, și de investiții (atât private cât și publice), dar și de exporturi.
Spre comparație, în România consumul a fost principalul motor care a tras PIB-ul în ultimii cinci ani, excepție făcând 2018, când variația stocurilor a avut o contribuție neobișnuit de ridicată la creșterea economică.
1- Contul curent: al Poloniei a fost de doar 0,7% din PIB în 2018, iar la jumătatea lui 2019 balanța este pe plus. În cazul României în schimb, deficitul de cont curent a înregistrat o creștere de 38,1% în primele șase luni, la 5,1 miliarde de euro. Comisia Europeană anticipează că acesta va ajunge la 5% din PIB în acest an, maximumul ultimilor 11 ani.
2- Deficit bugetar: Polonia a avut un deficit bugetar de doar 0,4% din PIB, față de România care a urcat la 3,02%. Polonia are deja un draft de buget pentru 2020, cu un deficit de zero la sută, în ciuda impactului măsurilor anunțate de guvernul polonez, estimat la 24 de miliarde de zloți (5,5 miliarde de euro) anul viitor.
România nu e sigur că se va încadra în ținta maximă de 3%, după ce în ultimii 3 ani a mers la limită după folosirea unui artificiu păgubos: amânarea intempestivă a unor cheltuieli pentru anul următor. Iar cheltuielile au avut ținte salariale, nu de investiții.
În termeni de investiții în infrastructură, Polonia a fost cel mai mare beneficiar de fonduri europene, cu 102 miliarde de euro în exercițiul 2007-2013 și 106 miliarde în 2014-2020. Analiștii se așteaptă ca Polonia să continuă să încaseze, net, fonduri europene de 0,8% din PIB pe an chiar și după 2020.
3-, Balanța comercială și sursa creșterii economice:
Polonia are pe comețul exterior un + 3,4% pe anul 2018.
România a avut în 2018 un – 7,5% și tocmai a atins, în luna iulie, un deficit comercial istoric, de 17,55 miliarde de euro, cu un grad de acoperire a importurilor cu exporturi mai mic chiar decât în anii crizei 2010-2011.
4 – Inflația: Polonia a avut în luna mai a acestui an 2,2%. România a avut în aceeași lună 4,4 %.
Cele mai mari pericole la adresa creșterii economice din Polonia sunt evoluțiile demografice, respectiv îmbătrânirea populației și emigrația. Cu toate acestea, Polonia are în jur de două milioane de imigranți, fiind deschisă importului de forță de muncă inclusiv din state non-membre UE.
Electorala poloneză
Propunerea creștere a salariilor se încadrează în planul de guvernare mai amplu al Partidului Justiție și Dreptate de a stimula cererea prin creșterea cheltuielilor sociale și a majorarea veniturilor. Creșterea economică a Poloniei s-a menținut la un nivel de 5% pe an din 2017, dar este anticipată să se tempereze în anii ce urmează, pe fondul încetinirii zonei euro și a efectelor războiului comercial dintre SUA și China.
Sondajele indică șanse mari de câștig a acestui program electoral și a pariului Partidului Justiție și Dreptate că alegătorii sunt mai interesați de rezultate imediate decât de erodarea standardelor democratice, evoluție care a determinat Uniunea Europeană să critice în repetate rânduri guvernul pentru nerespectarea statului de drept, comentează presa internațională.
Programul de guvernare transferă însă o parte din cheltuielile sociale către mediul privat, care se confruntă și cu o creștere a incertitudinii legislative, ceea ce face dificilă luarea unor decizii legate de investiții, comentează Rafal Benecki, economist-șef la ING Polonia.
În plus, creșterea consumului și a costurilor legate de forța de muncă (transferate în prețul bunurilor de consum) va alimenta creșterea inflației, aflată oricum la maximul ultimilor șapte ani, ceea ce pune în încurcătură banca centrală a Poloniei. În mod normal, aceasta ar trebui să majoreze dobânzile, însă încetinirea creșterii economice din zona și deciziile BCE și Fed ar cere opusul, menținerea sau chiar reducerea costurilor de împrumut pentru a sprijini avansul PIB.
În esență, aceste îngrijorări par a semăna cu avertismentele economiștilor legate de economia României, stimulată pe căi similare în ultimii ani. În realitate, situația Poloniei este departe de cea a României în momentul în care la nivel local s-au decis și implementat, ani la rând, măsuri de stimulare a consumului.
Polonia ar putea ajunge din urmă Germania în 21 de ani
Polonia este singura țară din UE care nu a intrat în recesiune în criza din urmă cu un deceniu. Dacă Polonia va menține ritmul de creștere economică din perioada 1990-2018 ar putea ajunge din urmă economia Germaniei în 21 de ani, potrivit unui raport realizat de Școala de Economia din Varșovia. De asemenea, statul va mai avea nevoie de 14 ani pentru a ajunge la media PIB/cap de locuitori a celor 15 statele membre ”vechi” ale UE.
În perioada 1990-2018, Polonia a avut o creștere economică medie de 3,2% pe an, fiind lider în regiunea Europa Centrală și de Est, ritmul fiind de trei ori mai ridicat decât al UE15.
Consumul sprijină economia, dar Polonia are și alte surse de creștere.
”Consumul privat este așteptat să crească în a doua parte a lui 2019 și la începutul lui 2020 pe măsură ce noile relaxări de fiscalitate și transferuri sociale vor crește veniturile disponibile ale gospodăriilor. Împreună cu o creștere puternică a salariilor și tendințe favorabile pe piața forței de muncă, aceste măsuri sunt așteptate să sprijine încrederea consumatorilor. Creșterea investițiilor continuă să fie susținută de atragerea de fonduri europene și urmează să rămână solidă în 2019, înainte de a încetini în 2020. Dinamica exporturilor și a importurilor este așteptată să se tempereze. În general se estimează o creșterea reală a PIB de 4,4% în 2019 și 3,6% în 2020”, se arată în prognoza de toamnă a Comisiei Europene.
