Daniel Magdu, preşedintele Comunității Românilor din Serbia (CRS), face o trecere în revistă, cu plusuri și minusuri, a activităților derulate de CRS în ultimul an: “Numai în ultimul an am reușit să întroducem limba română după câteva decenii în trei școli din orașul Cuvin, acolo unde majoritatea românilor de vârsta tânără și medie nu mai știu limba proprie. Ne-am dedicat tineretului, iar, pentru prima dată, în parteneriat cu Fundația Județeană pentru Tineret din Timișoara, am organizat Școala de Vară unde ne-am pregătit în domeniul activismului civic și al democrației paticipative. Am fost prezenți în parlamentul UE, unde problemele privind educația, religia, mass-media în limbi minoritare, retrocedări, și recomandările noastre au fost incluse în raportul Comisiei Europene pe Serbia din anul 2015. CRS este singura organizație care a depus dosarul la Agenția de Restituții din Serbia, revendicând bunurile colective ale românilor din Serbia, confiscate de regimul comunist, precum este clădirea „Luceafărul” din Vârșeț. În fiecare an, am organizat o sumedenie de manifestații singuri sau cu sprijinul ICR-ului și altor organizații din România. După cele afirmate anterior, vine întrebarea firească: Pe cine normal ar putea deranja efortul acestor români organizați în forma Comunității Românilor din Serbia, în a se menține ca etnie, în a își apăra drepturile garantate, identitatea și în a promova elementele pozitive ale acestui popor pașnic. În noiembrie 2015, CRS a împlinit 25 de ani de existență. Oare vom ajunge la vârsta de 26 sub aceste condiții? Vom vedea în curând deznodămândul sau nu? Noi am făcut totul ce ne-a stat în putință, mai departe, nu putem singuri”, declară Magdu într-un interviu consemnat de Alin Roateș.
Subliniind importanța organizației pe care o conduce pentru mediul asociativ românesc din Serbia, Magdu vorbește și despre contribuția celorlalți lideri și membri ai asociației: ”În perioada cea mai grea, până în 2015, a fost în această funcție actualul vicepreședinte, Stefan Mihailov. Indiferent de funcția ocupată, fiecare membru al conducerii muncește la fel de mult. Suntem o organizație care promovează principiile democrației la toate nivelurile ei, fiind acceptate opinii divergente, critici constructive, iar munca în echipă este criteriul de bază. Relansarea din ultimiii ani a CRS s-a făcut prin oameni noi, pentru prima dată am inclus tineretul”.
În ceea ce priveşte problemele cu care se confruntă CRS, Magdu vorbește despre pierderea sediului, pentru folosirea căruia acum li se cere chirie, în lipsa acestuia ședințele asociației desfășurându-se Consulatul din Vârșeț: “În iunie 2015, CRS a donat imobilele sale BOR, Episcopiei Dacia Felix, iar episcopul Daniel Stoenescu a promis public, în cadrul Adunării CRS, că va lăsa CRS și mai departe șe utilizeze acest imobil. Dar problema esențială nici nu începe, nici nu se termină cu acest ,,incident” rușinos. Știm cine stă în spatele acestui demers direcționat împotriva intereselor românilor de aici și este evident că anumiți preoți controversați, împreună cu vârful conducerii instituției statale Consiliul Național al Minorității Române din Serbia (CNMNR), în loc să se ocupe de rezolvarea problemelor reale cu care ne confruntăm, își direcționează energia spre a distruge CRS. Ei au 300 de euro pentru chirie, ba chiar au mult mai mulți bani ai noștri, ai contribuabililor. Și pe de o parte înțelegem… ei nu au interes ca să se schimbe ceva în bine și nu le convine ca cineva să le pună mereu întrebări de ce se face sau nu se face și de ce și unde se cheltuiesc banii noștri”, mai spune Magdu.
Din aceste considerente, președintele CRS consideră că responsablitatea și rezolvarea situației critice se află la București: “De când românii din Serbia au decis să schimbe fosta conducere pentru a pune capăt fraudelor financiare din cadrul CRS-ului și distrugerii intenționate, s-au schimbat doi președinți ai țării, câțiva premieri, miniștri de Externe, trei miniștri pentru românii de pretutindeni, cinci secretari de stat din cadrul DPRP, dar noi și mai departe ascultăm afirmații, deseori publice, precum că suntem partenerul de bază al Statului Român, factor indispensabil…., dar acțiunea concretă și sistematică de sprijin lipsește cu desăvârșire. Am fost de mai multe ori la București, am fost primiți, ascultați, am făcut poze pe care le-am pus și noi, și oficialitățile pe internet, am ascultat promisiuni, dar iarăși nimic. Atunci ne întreabă românii noștri de acasă, oameni simpli, din satele noastre românești: Are de gând Patria-Mamă să ne sprijine sau nu? Este arhicunoscut câți bani și cum s-au turnat cu ,,găleata” în mijlocul anilor 2000 în această organizație, ea rămânând, ca urmare a finanțărilor imense, cu datorii uriașe de care abia scăpasem, dosare penale care se procesează cu viteza melcului, construcții plătite, dar neconstruite sau construite parțial…. Poate noi greșim cu ceva? Dacă miniștrii, secretarii de stat nu controlează politica românilor de pretutindeni, cine o controlează sau oare există pilot în avion? DPRP are sau nu capacitatea să sprijine concret și sistematic CRS? Deci, vedeți sunt lucruri foarte simple care se pot rezolva în termen scurt, dacă se dorește sau să nu formulez întrebarea altfel, adică dacă există interes – interesul fiind ceva ce ar trebui să fie starea naturală, firească a Statului Român în privința românilor din comunitățile istorice. Soluții, propuneri avem”, mai declară Daniel Magdu.
