Expoziţia lui Daniel Spoerri, din această perioadă, „Bistro Santa Marta” de la Fundaţia Mudina din Milano arată publicului realitate pasiunea pentru ustensilele de bucătărie şi asamblările sculelor pentru mâncare, maestrul elveţiano-român a început să o exprime poate primul, chiar în anii ’60.
Spoerri este inventatorul „Eat Art” ca performanţă interactivă. Noua expoziţie este un proiect care, timp de o lună, va transforma Fundaţia Mudima în Bistrot Santa Marta, „un adevărat bistrot unde va fi amenajată o expoziţie cu un ciclu de opere realizate special pentru această ocazie şi unde vor fi organizate unele cine tematice sub supravegherea lui Daniel Spoerri”, explică organizatorii.
Până acum au mai fost doar două spectacole care au inclus adevărate banchete: primul a avut loc pe 19 noiembrie 1970 la Milano cu mâncare inspirată din operele Nouveau Réalisme şi o mare tiară papală din pâine de zahăr în onoarea lui Pierre Restany, guru şi minte teorică a grupului; după patru ani al doilea, „restaurantul” deschis de Spoerri când, din 19 mai până în 5 iunie 1975, a transformat Galleria Multhipla în Restaurant Spoerri, făcând 12 cine astro-gastronomice dedicate fiecărui semn zodiacal.
Bistrot di santa Marta este dedicat sfintei patroane a casnicelor, a bucătăreselor şi a hotelierilor. Proiectul exprimă dorinţa de a deschide din nou restaurantele sale reale şi în acelaşi timp virtuale, care presupun fixarea obiectelor pe tablou, ca în tablourile-capcană sau în lucrările împărţite pe tipologii de ustensile, pe forme, pe funcţii şi capabile să reprezinte un moment furat din viaţa de zi cu zi. Lucrări care celebrează ritualul zilnic şi în acelaşi timp unicitatea fiecărei mese. În expoziţie este înfruntată o temă specială, adică lumea bucătăriei şi pregătirea mâncării: 21 mese prezintă asamblări de ustensile regăsite de Daniel Spoerri în pieţele din întreaga Europă, zolecţionate şi păstrate ca relicve ale unui trecut recent care continuă să alimenteze prezentul.
Daniel Spoerri s-a născut în România şi este victima persecuţiilor naziste, iar în anii ’40 s-a refugiat în Elveţia cu mama sa. Se numără în mod decisiv printre reprezentanţii cei mai originali ai Nouveau Réalisme şi abordarea sa cu arta vizivă trece prin intermediul ator tipuri de limbaje artistice, precum dansul, mimica şi teatrul. Poet şi scriitor, a aderat la Fluxus şi şi-a petrecut mare parte din viaţă călătorind ca un autentic explorator: „Aş vrea să se spună despre mine că am unificat într-o viaţă, a mea, şi multe vieţi diferite”.
