Prețurile globale la alimente au crescut cu aproape 33% în septembrie 2021 comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior, constată Alastair Smith, într-un material publicat de The Conversation, pornind de la indicele lunar al prețurilor la alimente al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), care a constatat, de asemenea, că prețurile globale au crescut cu mai mult de 3% din iulie, cel mai ridicat nivel din 2011 până în prezent.
Indicele prețului alimentelor este conceput pentru a surprinde rezultatul combinat al schimbărilor într-o gamă largă de produse alimentare, inclusiv uleiuri vegetale, cereale, carne și zahăr și pentru a le compara lună în lună. Acesta convertește prețurile efective într-un indice, în raport cu nivelurile medii ale prețurilor între 2002 și 2004. Aceasta este sursa standard pentru urmărirea prețurilor la alimente – prețurile nominale, așa cum sunt cunoscute, ceea ce înseamnă că nu sunt ajustate cu inflația.
În timp ce prețurile nominale ne indică costul monetar al cumpărării alimentelor pe piață, prețurile ajustate pentru inflație (ceea ce economiștii numesc prețuri „reale”) sunt mult mai relevante pentru securitatea alimentară, cu alte cuvinte cât de ușor pot avea acces oamenii la alimente adecvate. Prețurile tuturor bunurilor și serviciilor tind să crească mai repede decât veniturile medii (deși nu întotdeauna). Inflația înseamnă nu numai că cumpărătorii trebuie să plătească mai mult pe unitate pentru hrană (din cauza creșterii sale nominale a prețului), dar au proporțional mai puțini bani de cheltuit pentru aceasta, având în vedere creșterile de preț paralele ale tuturor celorlalte, cu excepția salariilor și a altor venituri.
În august, am analizat indicele prețului alimentelor ajustat la inflație de către FAO și am constatat că prețurile reale ale alimentelor la nivel mondial erau de fapt mai mari decât în 2011, când criza alimentară a contribuit la răsturnarea guvernelor din Libia și Egipt.
Pe baza prețurilor reale, în prezent este mai greu să cumperi alimente pe piața internațională decât în aproape doi ani, de când a început evidența ONU în 1961. Singurele excepții sunt 1974 și 1975. Acele vârfuri ale prețului alimentelor au avut loc după creșterea prețului petrolului din 1973, care a determinat o creștere rapidă a inflației în multe părți ale economiei globale, inclusiv producția și distribuția de alimente.
Deci, ce duce acum prețurile la alimente la niveluri istorice?
Prețurile carburanților, vremea rea și COVID-19
Dinamica prețurilor medii internaționale la alimente este întotdeauna complicată. Prețurile diferitelor mărfuri cresc și scad pe baza factorilor universali, dar și a celor specifici fiecărui produs și regiune.
De exemplu, creșterea prețului petrolului, începută în aprilie 2020, a afectat prețurile tuturor produselor alimentare de pe indicele FAO, prin creșterea costurilor de producere și transport a alimentelor. Lipsa forței de muncă care rezultă din COVID pandemice a redus disponibilitatea lucrătorilor să crească recolta, procesarea și distribușia produselor alimentare, o altă cauză universală a prețurilor materiilor prime crește.
Prețul mediu real al alimentelor a crescut de fapt din anul 2000, inversând tendința anterioară de scădere constantă de la începutul anilor 1960. În ciuda eforturilor globale – care au răspuns, parțial, la obiectivele stabilite atât de Dezvoltarea Mileniului ONU, cât și de Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ulterioare pentru reducerea foametei – prețurile au făcut ca alimentele să fie mai puțin accesibile.
Nicio marfă nu a fost continuu responsabilă pentru creșterea medie reală a prețului din 2000. Dar indicele prețurilor culturilor de uleiuri comestibile a crescut semnificativ din martie 2020, determinat în principal de prețul uleiurilor vegetale care a crescut cu 16,9% între 2019 și 2020 . Potrivit rapoartelor FAO , acest lucru s-a datorat cererii tot mai mari de biodiesel și a modelelor meteorologice nesustenabile. Cealaltă categorie de alimente care se adaugă cel mai mult la creșterea globală a prețului alimentelor este zahărul. Aici, din nou, vremea nefavorabilă, inclusiv daunele provocate de înghețul în Brazilia , a redus oferta și a crescut prețurile.
Cerealele s-au adăugat mai puțin la creșterea globală a prețurilor, dar accesibilitatea lor la nivel mondial este deosebit de importantă pentru securitatea alimentară. Grâul, orzul, porumbul, sorgul și orezul reprezintă cel puțin 50% din nutriția globală și până la 80% în cele mai sărace țări. Stocurile tampon globale ale acestor culturi au scăzut din 2017, întrucât cererea a depășit oferta. Reducerea magazinelor a contribuit la stabilizarea piețelor globale, dar prețurile au crescut brusc din 2019.
Din nou, motivele fluctuațiilor individuale sunt complicate. Dar ceva care merită atenție este numărul de elemente „imprevizibile” și „vremea nefavorabilă” raportate de FAO începând cu anul 2000 drept cauză a „reducerii așteptărilor de recoltare”, „recolte afectate de vreme” și „ scăderii producției ”.
Europenii s-ar putea să-și facă griji cu privire la prețul pastelor, deoarece secetele canadiene au redus recoltele de grâu. Dar, pe măsură ce indicele real al prețurilor pentru cereale tinde spre niveluri care au escaladat revoltele legate de prețul pâinii în revoltele generale în 2011, există o nevoie urgentă de a analiza modul în care comunitățile din regiunile mai puțin bogate pot rezista acestor stresuri și pot evita tulburările.
Capacitatea noastră tehnologică și organizarea socio-economică nu pot gestiona cu succes vremea imprevizibilă și nefavorabilă. Acum ar fi un moment potrivit pentru a ne imagina aprovizionarea cu alimente într-o lume mai caldă cu peste 2 ° C – situație considerată acum din ce în ce mai probabilă, conform celui mai recent raport al grupului interguvernamental privind schimbările climatice.
Fără schimbări radicale, schimbările climatice vor continua să reducă accesul internațional la produsele alimentare din import, dincolo de orice precedent istoric. Prețurile mai mari vor reduce securitatea alimentară și, dacă există o lege solidă a științelor sociale, oamenii înfometați iau măsuri radicale pentru a-și asigura mijloacele de trai – mai ales în cazul în care liderii eșuează. – Alastair Smith, cercetător (dezvoltare și planificare internațională)