Deputatul Matei Dobrovie, vicepreședinte al Comisiei pentru problemele românilor din afara granițelor, a susținut, miercuri, în plenul reunit la Parlamentului un discurs pe tema relației România-Ucraina, în care a pledat pentru evitarea unui conflict diplomatic între cele două țări.Trecând în revistă etapele care au marcat relațiile dintre România și Ucraina, deputatul a afirmat că a primit ”cu profundă îngrijorare vestea cu privire la adoptarea de către Rada Supremă de la Kiev a legii 3419-D care prevede limitarea accesului comunității românești din Ucraina la studii în limba română”. Acesta a afirmat că ”după Euromaidan și instalarea unei puteri pro-europene la Kiev, s-a produs o resetare a relației, care s-a îmbunătățit semnificativ”, România devenind ”unul dintre cei mai puternici susținători ai parcursului european al Ucrainei și al integrității teritoriale și suveranității statului vecin”.
”Am fost primii care am ratificat Acordul de Asociere al Ucrainei, iar Bucureștiul a condamnat ferm, în repetate rânduri, anexarea Crimeei și destabilizarea Donbasului, susținând sancțiunile impuse de UE pentru nerespectarea protocoalelor Minsk I și II. Pe fondul amenințării rusești, România nu a mai fost percepută ca un adversar, ci ca un aliat. Interesele de securitate comune ale celor două țări sunt foarte importante. Au existat contacte și vizite la nivel înalt, inclusiv la nivel de președinte. A fost semnat un acord privind patrule comune la frontieră care arată încrederea reciprocă și care împiedică şi corupţia vameşilor, prin control mutual, și Tratatul privind micul trafic la frontieră”, a reamintit parlamentarul, adăugând că ”mai sunt probleme de rezolvat în ceea ce priveşte conexiunile de transport dintre cele două ţări. În prezent, există o singură linie de tren cu ecartamente construite în secolul trecut şi nu este nicio conexiune aeriană directă”.
Totodată, Dobrovie a vorbit despre europenizarea Ucrainei prin reforme politice, economice și sociale și sprijinul pe care România îl poate acorda: ”Credem că România poate să ajute Ucraina prin împărtășirea experienței de integrare europeană și în lupta anti-corupție. În cadrul resetării relațiilor bilaterale, trebuie abordate și chestiunile nerezolvate precum problemele comunităților românești în păstrarea și dezvoltarea identității lor culturale, etnice, lingvistice și religioase. Considerăm că drepturile acestora referitoare la menținerea identității culturale, lingvistice, etnice și religioase trebuie protejate în conformitate cu principiul reciprocității și Convenția-cadru de protecție a minorităților, în colaborare strânsă cu autoritățile ucrainene. Este regretabil faptul că legea adoptată de către Parlamentul de la Kiev la 5 septembrie 2017, prevede desființarea treptată a sistemului de învățământ în limba maternă, prin predarea materiilor doar în limba de stat (conform controversatului art. 7 al noii legi adoptate). Suntem conștienți că această reformă a sistemului de educație din Ucraina are ca principal obiectiv însușirea de către minoritatea rusă și rusofilii ucraineni a limbii ucrainene. Totuși această inițiativă face victime colaterale, precum minoritatea românească, și riscă să ducă la o reînghețare a relației româno-ucrainene, anulând toate progresele făcute până în prezent. Este păcat pentru că încrederea se câștigă greu și se pierde repede. Nu cred că este în interesul unei Ucraine aflate într-un război nedeclarat, care nu mai deține controlul asupra frontierei cu Rusia, să-și antagonizeze vecini precum România, Polonia și Ungaria, care sunt dispuși să-i și împărtășească din experiența lor de aderare la UE. La fel nu este nici în interesul României să intre într-un conflict diplomatic cu Ucraina, ci este în interesul nostru ca Ucraina să devină o țară europeană, cu instituții stabile, rezilientă și prosperă, care să poată contribui la stabilitate în regiune. Doar un singur actor câștigă de pe urma unor soluții extreme vehiculate de unii politicieni iresponsabili în aceste zile precum denunțarea Tratatului cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare dintre România și Ucraina, semnat în 1997 la Constanța: Federația Rusă. Nu cred că ne dorim asta. Nerespectarea de către autoritățile de la Kiev a drepturilor culturale ale minorității românești din Ucraina, precum și practicile de falsă divizare a acesteia în români și moldoveni au constituit unele dintre cele mai importante subiecte de dispută în relațiile bilaterale româno-ucrainene. Aceste dispute au fost folosite cu succes de Rusia. După anexarea Crimeei, neînțelegerile Ucrainei cu statele vecine sunt argumente care ajută Rusia să-și sporească prezența militară în regiunea Mării Negre și să amenințe securitatea României și a Alianței Nord- Atlantice. România trebuie să sprijine în continuare procesul de reforme din Ucraina prin implementarea Acordului de Asociere și să continue proiectul NATO cu privire la asigurarea securității cibernatice a statului vecin. Desfiinţarea învăţământului în limba maternă ar însemna încălcarea criteriilor de la Copenhaga privind protecţia minorităţilor, pe care Kievul trebuie să le respecte dacă vrea să adere la UE. Realitatea tristă este că din peste 140 de școli românești care existau la căderea URSS în Ucraina, la ora actuală au rămas puțin peste 60. Am sperat ca prin reforma administrativ-teritorială în sensul descentralizării, satele româneşti alăturate să se unească în comune organizate pe criterii etnice, iar astfel să aibă mai mulţi elevi şi bani, să le fie mai uşor. Din păcate se pare că în loc să fie întărite, tot mai multe şcoli sunt închise. Tot din păcate statul român a făcut mult prea puțin pentru etnicii români din Ucraina. Ungaria a investit sume mari cu titlu de sprijin financiar oferit profesorilor și elevilor de etnie maghiară din Transcarpatia, dar și pentru construirea de grădinițe și repararea de școli. România în schimb aproape i-a abandonat pe cei care duc o luptă grea, admirabilă, pentru păstrarea identității. Rezultatul comisiei mixte interguvernamentale româno-ucrainene privind minoritățile a fost unul sub așteptări pentru partea română. Nu am reușit să obținem decât promisiunea ucrainenilor că vor cere o expertiză a Comisiei de la Veneția pe această lege, fără însă ca autoritățile de la Kiev să accepte o reexaminare. Ca urmare, USR solicită nepromulgarea legii până ce nu este examinată de Consiliul Europei și de Înaltul Comisar pentru minorități al OSCE, din perspectiva obligațiilor internaționale asumate de Ucraina. România a demonstrat că este un stat model în privința drepturilor minorităților și asigură ucrainenilor din țara noastră toate cele necesare pentru menținerea identității, astfel încât este îndreptățită să ceară Kievului respectarea principiului reciprocității. Mai mult, România trebuia să ridice tot în Comisia mixtă și problema necesității unificării programelor de învățământ pentru școlile de limbă română din regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa. Este de neacceptat ca statul ucrainean să mai facă diferențierea artificială între limba română și limba moldovenească. În final, sperăm că autoritățile ucrainene vor găsi soluții de compromis pentru a nu-și antagoniza vecinii și a nu anula tot ce s-a construit în relația cu Bucureștiul. Excluderea limbilor UE de la aplicarea noii legi a educației, propusă de guvernatorul regiunii Transcarpatia sau posibilitatea ca, în școlile minorităților naţionale, materiile să fie predate atât în limba maternă, cât și în limba ucraineană, împărțind orele în mod egal, trebuie luate în calcul. Pe de altă parte, este de datoria statului român să asigure, prin Ministerul Românilor de Pretutindeni, minorității române din Ucraina finanțări suficiente pentru păstrarea identității lingvistice”.
