Lect. univ. dr. Ileana Burnichioiu va susține, pe 3 martie, prelegerea „Interacțiuni est-vest în arta și arhitectura medievală: cazul mănăstirii Bizere” (județul Arad, România), în Sala de conferințe Gellner a Universității Central-Europene din Budapesta.Evenimentul este organizat de Centrul de Studii Est-Mediteraneene (CEMS) în colaborare cu ICR Budapesta, iar prelegerea va fi susținută în limba engleză.
Mănăstirea Bizere a funcționat la Frumușeni, județul Arad, fiind cunoscută în Evul Mediu și sub denumirea de Bisra sau Bistra. În prezent, rămășițele arheologice ale mănăstirii sunt declarate monument istoric.
În anul 1183 a fost atestată pentru prima dată abația care avea hramul Sfintei Fecioare Maria, pentru ca la sfârșitul secolului al XII-lea Mănăstirea Bizere să funcționeze ca lăcaș benedictin, aflat sub patronaj regal. Abația controla transportul de sare pe râul Mureș. În secolul al XIII-lea mănăstirea, cu 23 de călugari, avea un venit anual de 4.000 de bolovani de sare, produs greu de procurat în acele timpuri.
La început, lăcașul a fost de rit ortodox, apoi a fost preluat de catolici, iar până la sfârșitul secolului XVI a fost mănăstire benedictină, după care nu a mai fost locuită. Mănăstirea a cunoscut o decădere constantă din secolul al XIV-lea, pentru ca în anul 1557, după invazia turcească în părțile Aradului și din cauza Reformei religioase, mănăstirea să nu mai fie consemnată ca fiind funcțională.
Intrat în atenția arheologilor imediat după anul 2000, lăcașul a cunoscut campanii de cercetare succesive. Cercetările arheologice, care au demarat în anul 2001 au relevat palatal abațial, cimitirul iar în anul 2003 au fost descoperite mozaicurile din biserica mănăstirii precum și cea mai veche fântână din Transilvania, „Fântâna Turcului”.
Cercetările au relevat unul dintre cele mai puțin cunoscute, dar și cele mai fascinante așezăminte monastice medievale din vestul României de astăzi, dar și din Europa de Răsărit. Construcțiile au fost terminate în epoca artistică a stilului romanic, fără a mai fi completate ori reparate major. Au fost trasate 16 secțiuni, șase la nord de biserică, patru în colțul de sud-vest al refectoriului, cinci pe latura sudică a claustrului și una lângă drumul forestier care leagă satul de pădure, suprafața totală investigată fiind de 400 m2. Materialul arheologic descoperit cuprinde, în primul rând, fragmente arhitectonice (capiteluri, imposte, colonete, componente de paviment) la care se adaugă ceramică uzuală, sticlărie, podoabe, piese de metal și monete.
Cele mai valoroase sunt mozaicurile bisericii din fragmente între 8-9 culori, așezate în pătrate, romburi, dreptunghiuri, reprezentând animale (urs, monstru marin, lup) sau elemente florale. La ele se adaugă însă un palat abațial, o capelă, un refectoriu masiv, portic cu colonade, clădiri gospodărești anexe, turnul-fântână, instalații porturale și docuri, amprenta unei bărci din secolul al XII-lea.
Lect. univ. dr. Ileana Burnichioiu este un istoric medievist și istoric de artă medievală. A fost muzeograf la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva, acum este lector univ. dr. la Universitatea „1 Decembrie 1918″ din Alba Iulia, Departamentul de Istorie, Arheologie și Muzeologie. Este membru al echipei care se ocupă de proiectul de cercetare multidisciplinar de la Mănăstirea Bizere, Frumușeni, jud. Arad, (2013-2016) şi are un doctorat despre biserici parohiale și capele medievale obținut la Universitatea de Arte București.
În anul 2014 a început cercetările împreună cu o echipă de cercetători la Palatul principilor Transilvaniei din Alba Iulia, monument de importanță națională.
Centrul de Studii Est-Mediteraneene din cadrul Universității Central-Europene organizează periodic prelegeri și conferințe de referință pe teme de istorie și filosofie cu precădere din zona est-mediteraneeană a Europei, având invitați din întreaga lume.