Dirijorul Ion Marin a declarat la primirea Ordinului Artelor şi Literelor, că una dintre lecţiile importante pe care le-a învăţat în tinereţe a fost că „arta are nevoie de libertate pentru a fi împărtăşită” şi a adus un omagiu deschiderii pe care cultura franceză o manifestă faţă de creatori din lumea întreagă
„Pentru cariera dumneavoastră imensă, pentru această prietenie neobosită pentru Franţa, pentru legătura constantă pe care aţi făcut-o între ţările noastre, este pentru mine o mare onoare şi o imensă plăcere să vă acord această decoraţie de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor”, a spus ambasadoarea Franţei la Bucureşti, Laurence Auer, la decernarea distincţiei.
În discursul său, Ion Marin a vorbit de România anilor ’80 pe care a decis să o părăsească şi despre influenţa pe care cultura franceză a avut-o asupra sa.
„M-am născut şi am crescut într-o ţară pe care am părăsit-o, în urmă cu 35 de ani, o ţară în care libertatea nu exista, unde egalitatea era doar un cuvânt în limba de lemn, a jargonului logicii comuniste, opusă fraternităţii şi care se manifesta doar prin suferinţa care ne lega”, a mărturisit el.
Dirijorul a vorbit de influenţa pe care cultura franceză a avut-o asupra sa, de la literatura pentru copii şi tineri, până la muzică şi cinema.
„Datorez formarea mea şi visele mele culturii franceze, de la Bibliotheque Rose et Verte, trecând prin Hector Malot, Victor Hugo, Alexandre Dumas, pentru a ajunge într-un final la Maupassant, Balzac, Baudelaire, Marcel Proust şi Jacques Prevert. Nu doar literatura, ci şi teatrul, cinematografia franceză – la care puteai ajunge doar prin intermediul Institutului Francez din Bucureşti. Aceste lucruri au fost decisive pentru viitorul meu”, a afirmat artistul.
El şi-a amintit că după ce a fost premiat la Concursul internaţional pentru tineri dirijori de la Besancon şi după primele concerte în Franţa, în 1983 a învăţat „că arta are nevoie, înainte de toate, de libertate pentru a putea fi împărtăşită celorlalţi” şi că graţie aceste lecţii a luat decizia să înceapă o nouă viaţă în străinătate.
Totodată, dirijorul a povestit că la concertele sale au fost prezenţi, de-a lungul timpului, şapte preşedinţi francezi şi că are „o amintire dragă” legată de Jacques Chirac. „Am fost profund marcat de discuţiile despre cultură, în general, şi despre muzică în special”, a afirmat el, despre întâlnirea cu fostul şef de stat.\
Ion Marin a adăugat că „Franţa a ştiut mereu să onoreze cultura şi artiştii”.În final, el a adus un omagiu celor apropiaţi. „Printre marile daruri pe care viaţa mi le-a făcut se numără prietenia. (…) În viaţa unui artist internaţional bucuriile alternează cu tristeţile. Trebuie să ai un templu interior foarte solid. Coloanele templului meu sunt soţia mea şi fiul meu”, a spus dirijorul.
Născut în România, Ion Marin a studiat compoziţia, pianul şi arta dirijorală la Academia de Muzică din Bucureşti şi la Academia Mozarteum din Salzburg. În 1986 a părăsit România şi a început o nouă viaţă la Viena. A devenit dirijor rezident la Opera de Stat Vieneză, în timpul mandatului lui Claudio Abbado (1987-1991), beneficiind, totodată, de îndrumarea dirijorilor Herbert von Karajan şi Carlos Kleiber.\
Potrivit biografiei sale de pe pagina oficială a Festivalului „George Enescu”, discografia de peste 40 de titluri a dirijorului Ion Marin, apărute la case de discuri precum Deutsche Grammophon, Decca, EMI, Sony sau Philips, i-a adus trei nominalizări la premiile Grammy, Diapazonul de Aur şi premiul Criticii Muzicale Germane pentru Înregistrări. În 2012 a primit premiul ECHO Klassik, la categoria Bestseller.
Printre soliştii alături de care concertează în mod regulat, se numără: Martha Argerich, Yo-Yo Ma, Frank Peter Zimmermann, Maxim Vengerov, Gidon Kremer, Helene Grimaud, Placido Domingo, Angela Gheorghiu şi Renee Fleming. De asemenea, a colaborat cu personalităţi muzicale emblematice precum Isaac Stern, Mstislav Rostropovich şi Alexis Weissenberg. Sursa:AGERPRES