Dezbinarea Occidentului este cel mai mare atu al lui Vladimir Putin, scrie analistul Edward Lucas într-un editorial CEPA.
”Kremlinul poartă un război împotriva Ucrainei folosindu-se de Occident și poartă un război împotriva Occidentului folosindu-se de Ucraina. Armele sale sunt în principal psihologice, nu militare: scopul este să semene frică, incertitudine, îndoială și disperare.
În privința Ucrainei, scopul lui Vladimir Putin este de-a insufla sentimente de abandon și umilire. Marea dorință a Ucrainei este să se alăture Occidentului: în sens larg, să se bucure de beneficiile culturale, juridice, politice și sociale ale unei societăți libere. Țara este pe cale de-a realiza acest lucru, în ciuda marilor întârzieri și dificultăți. Dar are nevoie de sprijin extern: nu doar financiar și militar, ci și psihologic, să audă că țările occidentale îi împărtășesc aspirațiile.
Scopul liderului rus este să le arate ucrainenilor că greșesc. Precum cehoslovacii în 1938, 1948 sau 1968, sau maghiarii în 1956, sau polonezii la Yalta, ei și-au pierdut încrederea. Occidentului îi pasă doar de propriile interese. Toată discuția despre valori și principii este doar o vitrină.
O lovitură militară asupra Ucrainei – chiar și una limitată – care nu determină un răspuns occidental serios și unit îi va învăța pe ucraineni această lecție dură. Paradoxul aici este că, în practică, puține se vor fi schimbat în interiorul Ucrainei. Țara ar putea continua să lucreze pentru a întări statul de drept și instituțiile politice și pentru a avea o economie înfloritoare. Dar Putin pariază că lovitura psihologică a unui eșec geopolitic va fi suficientă pentru a împiedica marele său vecin slav să devină lucrul de care se teme cel mai mult: o poveste de succes.
Dar Ucraina este și o armă împotriva Occidentului, deoarece criza creată de Kremlin exploatează diviziunile sale profunde față de securitate, istorie și vecinătatea estică. Unor țări occidentale le pasă profund de suveranitatea și perspectivele Ucrainei. Altora le pasă mai puțin sau deloc. Pentru a profita de acest lucru, Putin poate ataca Ucraina într-un mod care stârnește reacții puternic diferite în alianța transatlantică.
Imaginați-vă, de exemplu, o lovitură limitată de rachete rusești în interiorul Ucrainei. Ar putea atinge ținte nepopulare și controversate, cum ar fi tabăra de antrenament a unui grup paramilitar de extremă-dreapta. Orice astfel de atac ar provoca indignarea americană, dar ezitarea europeană. Dacă UE va implementa sancțiuni conduse de SUA, Putin ar putea răspunde prin oprirea sau restricționarea livrărilor de gaze în Europa.
Oare politicienii europeni le-ar spune cu adevărat alegătorilor să suporte casele reci și întunecate, locurile de muncă pierdute, deficitul de îngrășăminte și celelalte rezultate ale unei crize a aprovizionării cu gaze, doar pentru a proteja ceea ce mulți ar considera o șleahtă de neonazişti? Europenii ar putea simți că sancțiunile americane sunt prea dure și că acum este timpul pentru dialog, nu confruntare (și între timp, vă rog să porniți gazul). Dacă chiar și-o minoritate de factori de decizie europeni urmează această ultimă cale, ea va condamna ambițiile de politică externă ale Uniunii Europene și alianța atlantică. Statelor Unite nu le pasă mai mult de securitatea europeană decât le pasă europenilor.
O astfel de victorie ar deschide calea pentru alte obiective rusești: contracte de gaze pe termen lung care consolidează puterea Kremlinului în inima economiei și politicii europene; zone-tampon neutre sau demilitarizate la granițele sale și încetarea elaborării și aplicării regulilor multilaterale.
Rusia are multe alte căi pentru realiza acest lucru. Ideea este că slăbiciunea există și este evidentă. Riscul este scăzut. Câștigul potențial este uriaș. Deci, iată pericolul. În câteva luni, Kremlinul ar putea face cărțile în Europa.
Nimic din toate acestea nu este inevitabil. Țările occidentale sunt mult mai mari și mai bogate decât Rusia. Ele pot face ca pariul lui Putin să pară neatrăgător și periculos, rezistând agresiunii sale și sprijinind Ucraina. La rândul lor, ucrainenii ar trebui să-și amintească că nici provocările rusești, nici sprijinul occidental nu contează la fel de mult ca propria lor solidaritate și determinare”. Foto: CEPA.org