”Documentar şi adevăr”

Cunoscutul scriitor şi cineast timişorean Lucian Ionică a editat, recent, la Institutul European din Iaşi, un excelent volum de dialoguri cu câţiva dintre cei mai prolifici realizatori de film documentar din cultura română contemporană, anunță UZP. Intitulat sugestiv „Documentar şi adevăr”, volumul abordează, într-o serie deloc formală de convorbiri cu Dan Alexe şi Marian Voicu (Buzău), Sabina Pop, Adina Pintilie, Alexandru Solomon şi Thomas Ciulei (Bucureşti), Moscu Copel (Piatra Neamţ), Anca Damian şi Ştefan Fischer (Cluj-Napoca), Laurenţiu Damian (Giurgiu), Răzvan Georgescu (Târgu Mureş), Florin Gioroc (Râmnicu Vâlcea), respectiv, Florin Iepan (Timişoara), teme care depăşesc cu mult procesele laboratorului de creaţie din spatele realizării unui film documentar. „Creatorii reuniţi în acest volum sunt oameni care şi-au trăit cu energie, cu bucurie, cu talent şi curaj profesiunea. Cred în ea. Sunt bine cunoscuţi în lumea filmului”, ne pune în gardă criticul literar prof. dr. Cornel Ungureanu, în vreme ce autorul volumului, el însuşi un profesionist al jurnalismului audiovizual, literaturii şi celei de-a şaptea arte, îşi explică asftel, în prefaţă, demersul: „Dincolo de funcţia de simplu document vizual, acest gen (al filmului documentar – n.n.) a descoperit că poate fi şi o operă de artă, oferind creatorilor variate posibilităţi de exprimare sau şansa rolului didactic, de divertisment, de instrument eficient în relaţiile publice […] Volumul de faţă vă oferă o privire din interior: veţi putea urmări procesul de creaţie în intimitatea lui, având drept ghizi pe câţiva dintre cei mai importanţi regizori români de film documentar. Ei vă vor împortăşi opiniile lor despre responsabilităţile şi provoicările documentarului, veţi afla detalii semnificative din timpul filmărilor sau din etapa post-producţie. Unii dintre cei intervievaţi trăiesc în ţară, alţii s-au stabilit între timp în străinătate. Au vârste şi experienţe profesionale diferite, uneori şi opinii diferite, ceea ce creează o imagine complexă şi cu atât mai adevărată a filmului documentar”. Ilustrăm, spre certificare, cu biografia artistică concitadinului nostru Florin Iepan. Absolvent al Academiei de Teatru-Film „I. L. Caragiale” din Bucureşti şi angajat, o vreme la studiourile Sahia Film, Pro TV şi TVR, Iepan a realizat până în prezent peste 40 de filme documentare şi producţii de televiziune, o mare parte dintre acestea fiind răsplătite cu cele mai înalte distincţii ale unor notorii festivaluri de gen: „Hotel Cişmigiu” (1991) – Premiul Dakino, „Peisaj după embargo” (1997) – Marele Premiu Media-Fest, „Radio Jebel” (1997) – Premiul Astra-Film etc. „Mi-aş dori ca documentarul românesc să fie mai pragmatic, mai bine făcut, mai eficient şi să nu mai fim ipocriţi. Să încurajăm toate formele acestui gen, în ideea că, atunci când vor fi mulţi autori români care vor lucra constant şi vor trăi din profesia aceasta, atunci vom avea din când în când şi producţii individuale excelente. Mi-aş mai dori ca documentariştii români să fie mai uniţi şi să-şi apere drepturile, şansele, să-şi joace cartea până la capăt” se confesează cineastul timişorean, într-un amplu dialog care abordează, fără clişee şi fără complexe, subiecte sensibile ale confruntării dintre elanul estetic şi aşteptarea propagandistică, ale provocărilor profesionale şi interrelaţionării cu o societate încă suferindă ori ale perspectivelor unui gen uitat aproape cu totul de diriguitorii vieţii culturale.