Iubitorii naturii au prilejul de a face cunoștință cu două specii de animale pe care extrem de puțini români au avut șansa de a le vedea: nurca europeană și dropia.
În acest an, sub genericul Europa 2021, PostEurop, organism al Uniunii Poștale Universale, agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite, a ales o tematică de mare actualitate: Specii naționale pe cale de dispariție.
Romfilatelia a introdus în circulație, joi, 22 aprilie 2021, o emisiune de mărci poștale cu acest nume, emisiune alcătuită din două timbre, pe care sunt ilustrate două specii pe cale de dispariție din fauna României: nurca europeană (Mustela lutreola) și dropia (Otis tarda).
Nurca este un mamifer de talie medie (30-40 cm lungime), care trăiește în preajma apelor, în zone mlăștinoase sau pe lângă râuri, petrecând o bună parte din timp în apă, în căutarea hranei.
Cândva răspândită în toată Europa, nurca a devenit azi unul dintre cele mai rare și mai amenințate mamifere de pe continentul nostru. Pe Lista Roșie a IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, nurca are statutul de specie critic periclitată – adică se află doar la un pas de a fi declarată dispărută în sălbăticie.
Una dintre cauze este distrugerea habitatelor acestei specii, prin desecarea zonelor umede și poluarea apelor; în Europa Centrală și Occidentală, o problemă majoră a fost introducerea unei specii străine, nurca americană (vizonul american), care a intrat în concurență cu nurca europeană pentru resurse de hrană și a răspândit boli care au infectat și nurcile europene. O cauză directă a declinului a fost vânătoarea, blana deasă și fină a nurcii fiind foarte prețuită.
Una dintre zonele unde încă există o populație importantă este Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD). România desfășoară un amplu proiect de conservare, cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională: ”Asigurarea unui statut favorabil de conservare pentru salvarea de la extincție a populației de nurcă europeană – Mustela lutreola (specie de interes comunitar, critic periclitată) – din România”. Proiectul este implementat de către Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării în parteneriat cu Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării.
Dropia (Otis tarda) este, ca greutate, cea mai mare specie de pasăre din Europa: masculii adulți pot depăși 15 kg. Femelele sunt mult mai mici, având 4-5 kg. Este o pasăre de câmpie; trăiește în pajiști de stepă, dar și pe terenuri cultivate. Arealul acestei specii se întinde din vestul Europei (Spania și Portugalia) până în Asia Centrală și de Est.
Dropia era cândva larg răspândită în câmpiile României, dar extinderea civilizației umane a afectat profund această specie: întinsele pajiști pustii, unde păsările trăiau liniștite, au fost transformate în terenuri agricole arate, irigate, stropite cu pesticide, străbătute întruna de oameni și de mașini agricole; au apărut liniile de înaltă tensiune, care pot duce la moartea multor exemplare, căci dropiile, în ciuda mărimii lor, pot zbura cu mare viteză. La acestea s-au adăugat vânătoarea și braconajul, dropia fiind considerată nu numai un vânat cu carne gustoasă, ci și un trofeu. Dropia este o pasăre foarte vigilentă și sperioasă, fiind astfel dificil de împușcat, dar oamenii au găsit soluții ingenioase pentru a se putea apropia. Țăranii se ascundeau, de pildă, îndărătul unor siluete de vaci, făcute din carton sau lemn. O altă metodă era vânarea din căruță: vânătorul stătea ascuns sub rogojini, putându-se astfel apropia de dropii, care nu se temeau de căruțe și cai. În cele din urmă, vânătoarea și distrugerea habitatelor au dus, în țara noastră, la o scădere atât de drastică a efectivelor, încât în anii 1990 dropia era considerată dispărută din România.
În ultimii ani, mai fuseseră observate în vestul țării și în Bărăgan câteva exemplare, despre care se credea că aparțineau populațiilor din țările învecinate. A fost o surpriză descoperirea, în anul 2020, a unui cuib cu ouă de dropie pe un teren agricol din Salonta, județul Bihor. Ornitologii din Asociația Grupul Milvus, unul dintre cele mai active ONG-uri din România în domeniul protecției păsărilor și a naturii, au emis ipoteza că dropiile și-ar fi păstrat la Salonta „un ultim centru de rezistență” și că acolo ar exista o mică populație transfrontalieră de 40-50 exemplare, care ocupă un teritoriu situat de o parte și de alta a graniței cu Ungaria.
Așadar, dropia trăiește și în România, însă rămâne o specie vulnerabilă și doar prin măsuri de protecție stricte putem spera să vedem această pasăre magnifică populând iarăși câmpiile României.
În apropiere de Salonta a fost desemnată o arie protejată Natura 2000, care poartă denumirea de Pescăria Cefa – Pădurea Rădvani, unde poate fi păstrat un habitat potrivit pentru dropii, iar în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală se aplică un pachet de măsuri care asigură plăți compensatorii pentru fermierii care își administrează terenurile folosind metode agricole care să protejeze dropiile.
Emisiunea este completată de plicul ”prima zi”, coala de 32 de timbre cu tête-bêche, minicoala de 5 timbre + 1 vinietă, un bloc de 4 timbre dantelate, precum și un bloc special de 4 timbre nedantelate + o vinietă cu perfor rotund, într-un album filatelic. Un detaliu de interes pentru colecționari: pe timbre sunt tipărite și elemente vizibile numai în lumină ultravioletă!
Albumul filatelic este realizat în tiraj limitat de 361 exemplare și este echipat cu blocul filatelic special, cu plicul ”prima zi”, având ștampila aplicată în clar, în folio, și cu o reproducere a unei gravuri de epocă. Blocul filatelic special, plicul ”prima zi” și gravura reprodusă sunt numerotate de la 001 la 361.