În anii ’80, agenţia de spionaj a SUA a investigat tehnica ”Gateway Experience” pentru a modifica conştiinţa şi a scăpa în cele din urmă de restricţiile spaţiu-timp.
În anii 70 şi 80 CIA devenise interesată în cercetări ştiinţifice din domeniul capacităţilor extrasenzoriale după ce auzise de experimentele psihokinetice ruse. Un producător radio cu extraordinare abilităţi în inginerie şi mecanică, Robert Allan Monroe, crease o tehnică de sincronizare a emisferelor prin intermediul sunetelor de frecvenţă joasă şi scrisese o carte despre propriile experienţe extracorporale. Născut cu o greutate de aproape cinci kilograme şi jumătate, Monroe nu avea studii aprofundate de inginerie, dar a avut un simţ muzical precoce.
El a fost interesat prima dată de impactul sunetului asupra capacităţilor minţii umane.
CIA a solicitat un raport despre funcţionarea şi aplicabilitatea acestei tehnici, care ar fi permis stări modificate şi de expansiune a conştiinţei în afara limitelor de spaţiu şi timp, şi conexiunea cu alte planuri ale existenţei.
Raportul a fost declasificat în 2003, iar în 2017 au fost publicate milioane de pagini de experimente în domeniul minţii denumite colectiv Proiectul Stargate.
În 1983, raportul de sumarizare a ”procesului Gateway” i-a revenit locotenent-colonelului Wayne M. McDonnell, care a făcut apel la toate principiile ştiinţifice – din medicină şi fizică teoretică şi cuantică – pentru a oferi o perspectivă cât mai obiectivă asupra stărilor modificate ale conştiinţei, în acelaşi timp în care a participat el însuşi la program. Conştiinţa, în forma sa cea mai pură, trece de planul fizic al creierului şi devine energie vibrantă în armonie cu câmpul electromagnetic al pământului. Astfel poate străbate planurile astrale – aceasta era promisiunea procesului Gateway.
McDonnell s-a folosit de cercetările biomedicale ale lui Itzhak Bentov, un om de ştiinţă israelo- american, pentru a înţelege mecanismul fizic al creşterii vibraţiei corporale transformată în conştiinţă expandată.
Procesul Gateway are la bază tehnica sincronizării celor două emisfere – la aceeaşi amplitudine şi frecvenţă – o vibraţie la unison a inimii care pompează sângele în corp şi a creierului cu propria circulaţie în ventriculele sale.
Acesta este definit ca ”sistem de antrenament pentru a produce putere, concentrare şi coerenţă amplitudinii şi frecvenţei undelor cerebrale între emisferele stângă şi dreaptă, astfel încât să fie modificată conştiinţa” şi chiar să se depăşească planul fizic şi limitele spaţiu-timp.
Tehnici similare sunt hipnoza sau meditaţia transcendentală – prin care este accesată emisfera dreaptă intuitivă şi trimisă în plan secund emisfera stângă logică – însă starea de conştiinţa obţinută prin procesul gateway este cu totul diferită.
Analogia de funcţionare este între o lampă ( mintea umană obişnuită) şi un laser (conştiinţa expandată) – lampa risipeşte energie prin difuziune, în timp ce laserul produce „un fascicul disciplinat”.
O minte sincronizată devine capabilă să-şi alinieze coerenţa proprie nivelurilor rarefiate de energie ale universului şi să aibă flashuri de intuiţie holistică.
Etapele procesului Gateway
O stare a conştiinţei obţinută de regulă prin ani de zile de meditaţie devine posibilă prin Frequency Following Response (FFR) – creierul e capabil să imite o frecvenţă mai joasă decât cea naturală – de la nivel Theta faţă de nivelul Beta. Asta se produce prin muzica binaurală, în care frecvenţe joase diferite sunt puse în urechea stângă şi dreaptă pentru a crea un ritm intermediar. Sunt create condiţii de relaxare a corpului şi minţii stângi, astfel încât să fie crescute amplitudinea şi frecvenţa undelor cerebrale. Ele pot fi combinate cu sugestii verbale.
Se produce o rezonanţă cu frecvenţele de sunet din corp- de exemplu cu ritmul inimii. În mod natural, pomparea sângelui în aortă naşte fenomenul de „ecou bifurcaţional” – dar acesta creează interferenţe între sângele care urcă şi cel care coboară. Corpul plasat în stare de semi-trezie permite reducerea intensităţii şi frecvenţei pompării sângelui în aortă – rezultatul: o undă ritmică care amplifică volumul inimii de trei ori. Mai departe, frecvenţa undelor cerebrale creşte. Pelicula care acoperă creierul – dura – şi fluidul dintre aceasta şi cutia craniană încep să vibreze mişcându-se sus-jos cu între .0005 şi .010 milimetri.
În cele din urmă, prin propriile micromişcări, corpul începe să funcţioneze ca un sistem vibraţional fin reglat. În cele din urmă, acesta ajunge să transfere energie la o rată între 6.8 şi 7.5 hertzi – în consonanţă cu propria energie a Pâmântului (7 – 7.5 hertzi).
Undele cerebrale rezultate au lungimea de circa 40,000 kilometri – adică perimetrul Pământului.
”Semnalul provenit din mişcarea corpului va călători cu o viteză de o şeptime de secundă de-a lungului câmpului electrostatic al Pământului în care suntem cuprinşi. O atare lungime de undă nu cunoaşte obstacole iar puterea sa nu se diminuează semnificativ pe distanţe mari. În mod firesc va putea trece prin metal, beton, apă şi câmpurile care ne alcătuiesc. Este mediul ideal pentru a transmite un semnal telepatic”, se arată în raportul declasificat publicat pe site-ul CIA.
Potrivit Vice, pe scurt, procesul Gateway are următoarele etape: calmarea sistemului nervos, reducerea tensiunii arteriale, sistemul circulator, osos şi alte sisteme de organe încep să vibreze la 7 – 7.5 cicluri pe secundă, creşte starea de rezonanţă, undele de sunet create corespund câmpului electrostatic al pământului, corpul şi pământul şi alte minţi ajunse la acel nivel de vibraţie devin un continuum energetic.
De aici încolo devine posibil un schimb de energie astfel încât conştiinţa să se desprindă de corpul fizic.
Wayne explică în continuare că materia nu există, strict vorbind. Structura atomică e compusă din reţele de energie care oscilează la viteze colosale. Rata oscilaţiilor e diferită pentru un nucleu atomic (10 la puterea 22), moleculă şi celulă umană (10 la puterea 3). Ideea este că universul este un sistem complex de câmpuri energetice.
”Fiinţa umană, creierul, conştiinţa, în acelaşi fel ca universul înconjurător, nu sunt nimic altceva decât un sistem complex de câmpuri energetice. Aşa-numitele stări ale materiei sunt doar variaţii ale energiei, în timp ce conştiinţa umană este o funcţie a interacţiunii energiei în două stări opuse – mişcare vs repaus”.
”Energia creează, stochează şi extrage semnificaţiile din univers prin proiecţie sau expansiune la anumite frecvenţe într-o manieră tridimensională ce produce un pattern viu numit hologramă”, scrie Wayne în raport.
Un exemplu este tiparul undelor create de trei pietricele lăsate să cadă simultan într-o cană cu apă. Acesta devine vizibil prin îngheţarea suprafeţei apei şi apoi ţintirea cu o rază laser care va expune „un model tridimensional sau o reprezentare a poziţiei celor trei pietricele suspendate”.
O hologramă concentrează o imagine completă în fiecare parte a sa.
”Cheia unei holograme este interacţiunea dintre energia în mişcare şi cea în repaus. În exemplul cu pietricelele, acestea sunt energie în mişcare, în timp ce apa, înainte să capete ondulaţii, este energie statică. Pentru a activa sau percepe semnificaţia hologramei o sursă coerentă de lumină, precum aici laserul, trebuie trecută prin tiparul de interferenţă generat de interacţiunea între stările opuse de energie”.
Toată realitatea aşa cum o experimentăm este o hologramă. Astfel conştiinţa poate fi concepută ca o reţea 3D suprapusă peste toate tiparele energetice. Cu ajutorul matematicii putem transforma datele în planuri 2 D. Minţile noastre binare pot apoi procesa datele şi face comparaţii cu alte informaţii stocate în memorie.
Emisfera dreaptă a creierului (holistică şi necritică) funcţionează ca matrice primară sau receptor pentru inputul holografic, în timp ce emisfera stângă are rolul de a raporta aceste date la altele şi a le reduce la formă 2D.
”Schimbările în frecvenţă şi intensitatea câmpului eletrocstatic care formează mintea umană determină configuraţia şi deci caracterul matricii energiei holografice proiectate de mintea umană pentru a intercepta semnificaţia direct din transmisiunile holografice ale universului”.
Apoi compară imaginea cu partea de memorie din holograma sa.
În mod obişnuit mintea noastră percepe doar prin comparaţie, adică diferenţe. În stări de expansiune a conştiinţei, emisfera dreaptă holistică, neliniară, non-verbală, este receptor primar pentru matricea holografică, în timp ce operând în coerenţă cu ea, emisfera stângă furnizează matricea secundară prin modul său de operare binar, ca un computer, pentru a reduce informaţiile la date discrete.
Wayne spune că prin rafinarea matricii energetice a minţii, procesul Gateway modifică conştiinţa astfel încât să fie capabilă să perceapă fără interpunerea simţurilor mai mult din holograma universală.
Conştiinţa expandată
Până aici a fost explicată percepţia acelor aspecte ale hologramei universale accesibile în limitele spaţio-temporale – acum trebuie înţeles cum poate o conştiinţă expandată să transcendă spaţiul şi timpul.
„Fizica defineşte timpul ca măsură a energiei sau forţei în mişcare. Cu alte cuvinte este o măsură a schimbării. Dar ca să fie energie în mişcare trebuie să fie mai întâi îndiguită într-un tipar vibratoriu astfel încât aceste limite să-i dea capacitatea de a fi conţinută într-un loc din spaţiu”.
Energia distribuită ca un infinit ar fi complet statică şi incapabilă să genereze holograme. Este numită de fizicieni „stare absolută”.
„Între absolut şi universul „material” în care avem experienţa existenţa fizice sunt variate dimensiuni intermediare la care conştiinţa umană în stări modificate poate obţine acces. Teoretic, conştiinţa umană poate continua să-şi extindă orizontul perceptual până la dimensiunea absolută unde percepţia încetează, întrucât Absolutul nu generează holograme ale sale”.
”Pentru a pătrunde în aceste dimensiuni intermediare, conştiinţa umană trebuie să devină concentrată într-o coerenţă atât de intensă încât frecvenţa tiparului energetic ce formează acea conştiinţă (undele cerebrale generate) să se accelereze până la punctul încât să devină o line solidă – aşa cum o putem măsura cu un oscilometru.
”Atingerea acestei stări de conştiinţă modificată pregăteşte scena pentru dimensiunile non-spaţiu-timp în virtutea operării principiului din fizică numit Distanţa Planck – un aspect din mecanica cuantică aplicabil oricărei frecvenţe oscilante precum o undă cerebrală care are două puncte de repaus – limitele fiecărei mişcări sus-jos… când, pentru o clipă infinitezimal de mică, energia atinge unul din punctele de repaus atunci alunecă (clicks out) din spaţiu-timp şi se alătură infinitului. Asta se petrece când viteza oscilaţiei coboară sub 10 la puterea -33 de centimetri pe secundă”.
Procesul este ajutat dacă putem separa conştiinţa de corpul fizic. Universul este şi el o hologramă denumită ”torus” – o spirală închisă în sine. Acest tipar al universului corespunde tiparelor electronilor în jurul unui nucleu. Energia care a produs materia din care e alcătuit universul se va întoarce către sine. Traiectoria este ovoidă ca un ou cosmic – gaură neagră – nucleu dens energetic – gaură albă şi procesul se reia.
Holograma care este universul reprezintă toate fazele temporale – trecut, prezent, viitor – or, o conştiinţă modificată poate obţine informaţii simultan despre acestea întrucât ele există în aceeaşi hologramă.
Institutul Monroe (care are scursale şi în România) furnizează înregistrări cu toate etapele procesului Gateway, cea mai avansată fază privind transcenderea spaţiului-timp pentru a călători în viitor.
Wayne îşi încheie prezentarea cu o serie de recomandări pentru exploatarea tehnicii de către CIA.
