Vineri, 18 octombrie 2019, va avea loc, în Mica Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția (Palazzo Correr, Campo Santa Fosca, Cannaregio 2214, Venezia), inaugurarea expoziției de fotografii intitulată „Sguardo cangiante” / „Iridiscent look” a artistei Alexandra Mitakidis. Expoziția se înscrie în cadrul unui ciclu prin care IRCCU urmărește a pune în evidență interesul excepțional pe care îl prezintă pentru artiștii plastici români și străini interpretarea imagistică a spectacolului pe care îl oferă aspectul strălucitor și multicolor al capodoperelor arhitectonice venețiene, al aparatelor decorative interne și externe ale monumentelor de artă, al peisajului urban și lagunar. În cadrul ciclului în care, în anul în curs (2019), s-au înscris expoziții ale unor artiști români, tineri sau de vârstă medie, ce au pus în evidență capacități inedite de invenție și interpretare în cheia modernă a ”entropiilor cromatice” a peisajului venețian (Laura Nicolae, 15 februarie – 1 martie 2019; Bianca Boroș, 15 – 30 aprilie 209; George Păunescu, 17 – 30 septembrie 2018; Remus Rotaru, 1 – 15 octombrie 2019), este firească înscrierea de expoziții ale unor artiști italieni sau de alte naționalități care abordează tematici legate de spectacolul vizual generat de organismul urban al Serenisimei și al împrejurimilor sale.
Alexandra Mitakidis, cetățenie greacă și italiană, domiciliată la Trieste, născută la Alexandria, în Egipt, dintr-o familie epirotă cu rădăcini în comunitatea aromână, are o lungă familiaritate cu peisagistica orașelor Mediteranei, cu soarele, lumina și efectele coloristice degajate de Mare Nostrum. În ultimii ani a publicat albume de fotografii dedicate orașelor de pe coastele de nord și vest ale Adriaticii, „Golful Veneției”, cum i se spune în cartografia anterioară secolului al XIX-lea. Cele două orașe maritime importante – Trieste și Veneţia – și împrejurimile lor au constituit pentru artista–fotograf un unic mediu conceptual în care obiectivul a surprins combinații spectaculoase de forme arhitecturale, prezențe umane și vegetale, obiecte, ca mărturii ale unei istorii proprii, aparent congelate, pe care obiectivul le face să redevină realitate vie.
