Expoziția de pictură contemporană „Incantaţii” / „Incanti”, semnată de artistul Vasile Sarca, va fi deschisă publicului, în perioada 3–17 martie 2022, în Galeria Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, vernisajul urmând a avea loc joi, 3 martie 2022, la ora 16.00.
Expoziţia vizează aducerea în circuitul public internaţional a unor creaţii reprezentative de artă contemporană ale artiştilor români, urmărind expunerea operelor care îi individualizează pe aceştia în panorama artelor plastice europene din ultimele trei decenii. Lucrările expuse constituie totodată creaţii ce dovedesc asimilarea tradiţiei unor maeştri care s-au impus în arta contemporană românească din a doua jumătate a secolului XX prin limbajul modern, sapienţa compoziţională şi exuberanţa cromatică, inspirând abordări estetice ce au condus la opere ca cele de faţă, a căror expresivitate îndreptăţeşte promovarea într-un mediu cultural deopotrivă exigent, diversificat şi receptiv ca cel italian. Expoziţia contribuie la promovarea artei contemporane româneşti pe plan internaţional, a creaţiei originale ce a găsit în Vasile Sarcă un autor care parcurge cu succes calea deschisă de artişti caIon Alin Gheorghiu (1929–2001), Constantin Piliuţă (1929–2003), Ion Octavian Penda (1956–2011), Viorel Mărginean (1933–2022), Teodor Buzu (n. 1960). Lucrările lui Vasile Sarcă reliefează o imaginaţie cromatică ce creează, atât în compoziţia peisagistică, cât şi în natura statică, o strategie de construcţie a imaginii prin recursul la abstract şi la geometria formei. Lirismul culorilor, exuberanţă cromatică exprimată într-o multitudine de nuanţe, pun în lumină un autor contemporan al cărui talent s-a şlefuit prin truda neobosită ce i-a îngăduit să-şi pună în valoare viziunea artistică, iniţial sub bagheta maeştrilor săi, cei care i-au insuflat pasiunea de a transpune pe pânză formele şi codificările abstracte ale temelor abordate, fructificând astfel trăsăturile percepţiei vizuale a figurilor plane şi spaţiale, şi mai apoi inspirat de estetica cinetismului adaptată la abstracţia geometrică, care constituie forma cea mai pregnantă de exprimare şi astfel de individualizare a artistului în peisajul cultural naţional.
Vasile Sarcă s-a născut la 20 mai 1958 în Brăila. A absolvit Universitatea Politehnică din Bucureşti, promoţia 1984. S-a dedicat cu pasiune şi talent picturii de şevalet, mentori fiindu-i deopotrivă Viorel Mărginean, Ion Octavian Penda, Ion Alin Gheorghiu şi Constantin Piliuţă. Este membru al Filialei de Pictură Bucureşti a Uniunii Artiştilor Plastici din România. Expoziţii personale: Praga (Republica Cehă), 2005; Bucureşti, 2007, 2011, 2014, 2018; Brăila, 2008; Veneţia (Italia), 2016; Viena (Austria), 2019. Expoziţii colective: Tabăra Internaţională de Creaţie Mraconia–Dubova «Ioan Mercea», 1996; Buşteni, 1999; Brăila, 2003–2022; Tabor (Republica Cehă), 2006; Galaţi, 2008; Bruxelles (Belgia), 2011; Bucureşti, 2006–2019; České Budějovice (Republica Cehă), 2015–2019; Sallingstadt (Austria), 2019, 2021; Kharkov (Ucraina), 2020; Písek (Republica Cehă), 2020; Viena (Austria), 2020; Chişinău, 2021; Iaşi, 2021; Nałęczów (Polonia), 2021; Volary (Republica Cehă), 2021.
«Vasile Sarcă […] este pedantul superior şi foarte serios dedicat pasiunii sale, pe care, privindu-i tablourile, aş numi-o fără ezitare vocaţie. […] El “îşi trăieşte” pictura. Refugiul în atelier îi este ca un fel de “fugă de-acasă” din copilărie, menită să-i conserve candoarea şi curiozitatea în faţa acestei mari provocări, sub imboldul căreia însăşi existenţa sa se defineşte şi se ordonează. Fiinţa lui exultă sub palpitul mereu viu şi sensibil al instinctului său coloristic – atributul infailibil al predestinării sale artistice. […] Prin ce se distinge pictura lui Sarcă, într-o ambianţă contemporană saturată altfel de tot felul de parade mimetice, ori dulcegării post-impresioniste, cel puţin în ceea ce priveşte peisagistica de inspiraţie bucolică? Aici, contribuţia lui este una meritorie, cu atât mai mult cu cât el nu şi-a propus nici un fel de abordare polemică a genului, şi nici vreun experiment epatant. Pur şi simplu, viziunea sa plastică s-a configurat la capătul unor tentative anterioare de individualizare prin compatibilizarea propriei sensibilităţi vizuale cu o anumită tendinţă existentă în mediile artistice actuale. Sarcă nu reproduce un cadru anume din natură. Peisajul lui este unul generic, redus la o perspectivă aeriană, foarte înaltă, de unde vizibile cu adevărat rămân numai ritmurile cromatice de dedesubt, sugerând civilizaţiile agreste într-un fermecător răsfăţ al luminii şi al vitalităţii botanice. Întinderi infinite de reiaje colorate închipuind parcele cultivate, într-o armonie de culori în acorduri complementare şi într-o rafinată vibraţie de nuanţe ale aceluiaşi ton; un peisaj, aşadar, realist, dar proiectat pe un ecran al fantezismului oniric. O formă de idealitate ce îi îngăduie pictorului rezoluţii plastice spectaculoase, evocând concentrarea imagistic-simbolică şi coloristică a păretarelor ţărăneşti, dar şi poezia perceperii memorial–nostalgice a unui anumit cuprins spiritual, numit îndeobşte de artist: “spaţiu mioritic”. Efectul vizual este viguros şi plin de savoare, cu atât mai atractiv cu cât pictorul prefiră printre reţeaua de reiaje colorate, efigia, generică la rândul ei, a unui sat patriarhal, întrezărit fantomatic şi miniatural ca un vestigiu paradisiac într-o lumină spectrală. O demonstraţie de sintetism şi picturalitate, ce aminteşte uneori de experienţele plastice (compoziţional vorbind) ale lui Constantin Dipşe şi, într-o oarecare măsură, de cele ale lui Viorel Mărginean» (Corneliu Antim, 2007).
În conformitate cu normele legale în vigoare în Italia, pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID–19, accesul în Galeria Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia este permis doar persoanelor care deţin un Certificat Verde (Super Green Pass) emis în urma vaccinării împotriva SARS-CoV-2 cu schema completă de vaccinare sau a vindecării după trecerea prin boala provocată de virusul SARS-CoV-2; de asemenea, este obligatorie purtarea măştii FFP2, ca şi respectarea normelor de distanţare socială. Expoziţia se înscrie în seria anuală a rodnicelor şi durabilelor colaborări ale Institutului cu filialele centrale şi judeţene ale Uniunii Artiştilor Plastici din România, fiind menită să promoveze arta contemporană românească într-unul dintre oraşele culturale europene ce constituie, prin numărul deosebit de ridicat de vizitatori ce vizionează expoziţiile din muzeele şi galeriile de artă din urbe, o poartă deschisă către întreaga lume, o uriaşă simeză pe care operele artiştilor contemporani rezonează cu sensibilitatea estetică a publicului internaţional.
