Rusia și China ar putea domina sectorul emergent al reactoarelor modulare mici, cu excepția cazului în care guvernele rivale implementează politici de sprijin și ajută furnizorii să ofere pachete cuprinzătoare de gestionare a ciclului de viață pentru proiectele de construcție nouă, potrivit unui raport al thinktank-ului New Nuclear Watch Institute (NNWI), cu sediul la Londra, citat de presa de specialitate.
Deși conceptul de reactoare modulare de mici dimensiuni (SMR) a câștigat teren în întreaga lume de ceva vreme, progresul general în acest sector în ultimii 10-15 ani a fost modest, a adăugat NNWI.
Organizația a reamintit că prima instalație din lume bazată pe SMR, centrala nucleară plutitoare rusească Akademik Lomonosov, lansată în 2020 și desfășurată în Chukotka, este încă singura instalație în exploatare comercială. Anularea proiectului pilot al NuScale din Utah în noiembrie 2023 este un exemplu al provocărilor cu care se confruntă furnizorii de SMR.
Raportul institutului britanic identifică și analizează 25 de proiecte SMR care au cele mai mari șanse de a fi implementate și de a-și asigura o cotă de piață semnificativă până la jumătatea secolului, luând în calcul atât performanțele tehnologice, cât și modelele de business.
Grupul de reflecție a subliniat faptul că implementarea SMR-urilor se desfășoară într-un mediu extrem de competitiv, marcat atât de concurența internă între diferitele proiecte de SMR-uri, cât și de presiunea externă exercitată de soluțiile energetice alternative cu emisii reduse de dioxid de carbon, precum și de eforturile de reducere a costurilor în segmentul reactoarelor mari.
Primele proiecte SMR ar putea fi implementate în jurul anului 2030, implicând în principal proiecte de generație III+ cu apă ușoară, cum ar fi RITM-200 din Rusia, Linglong One (ACP100) din China, VOYGR de la NuScale (SUA) și BWRX-300 de la GE-Hitachi, urmate de proiecul SMR din Marea Britanie și de NUWARD din Franța, se arată în raport.
Potrivit NNWI, pentru a concura cu Rusia și China, membrii Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) ar trebui să ia în considerare un sprijin echivalent pentru programele lor SMR. Acest lucru înseamnă că ar trebui să sporească sprijinul pe care îl vor acorda pe partea de ofertă cu stimulente solide pe partea de cerere.
Guvernele occidentale ar trebui să vizeze în mod direct domenii viabile de aplicare a SMR, cum ar fi înlocuirea centralelor electrice pe bază de cărbune și a celor pe combustibili lichizi (motorină, păcură), prin mecanisme de sprijin specifice, cum ar fi scheme de tip feed-in tariff, contracte pentru diferență și acordurile de achiziție bilatarelă directă de energie (PPA), adaugă raportul Scaling Success: Navigating the Future of Small Modular Reactors in Competitive Global Low-Carbon Energy Markets.
În timp ce previziunile optimiste sugerează că flota globală de SMR ar putea ajunge la aproximativ 350 GW de energie electrică până în 2050, reprezentând până la 40% din capacitatea nucleară instalată totală la nivel mondial, în scenariul de bază al think-tank-ului o capacitate de 150 GW până la 170 GW este mai realistă.
Patru modele de top
Peste o sută de proiecte de SMR ar fi în diferite stadii de dezvoltare, potrivit anunțurilor făcute, în primul rând în SUA, China, Rusia, Coreea de Sud, Argentina, Regatul Unit, Franța, Canada, Suedia, Japonia, India și Africa de Sud. Cu toate acestea, mai mult de jumătate dintre ele au fost anulate, amânate sau puse în așteptare, a subliniat acesta.
Agenția Internațională pentru Energie Atomică a Națiunilor Unite estimează că până la 80 de proiecte sunt în curs de dezvoltare.
Raportul evidențiază patru proiecte. Familia rusă de reactoare RITM, dezvoltată de Rosatom, care beneficiază de sprijin guvernamental și de un model de afaceri integrat de tip „instalație ca serviciu”, care include gestionarea combustibilului uzat și a deșeurilor, va domina segmentul off-grid al pieței globale SMR, devenind cea mai răspândită instalație la nivel mondial, potrivit documentului.
Se preconizează că va urma modelul chinezesc ACP100 sau Linglong One, care ar urma să acapareze aproximativ 15% din parcul global de SMR în funcție de capacitatea instalată. Cel de-al treilea este VOYGR al NuScale, care va reprezenta probabil între 5% și 10% din capacitatea SMR instalată la nivel mondial în 2050.
Dintre reactoarele avansate, care urmează să fie implementate în serie în jurul anilor 2040, reactorul american XE-100 pare să aibă cele mai mari șanse de a captura cea mai mare cotă de piață, 7% din capacitatea instalată la nivel mondial.