Poşta, transportul feroviar de marfă, aeronautica, energia, sănătatea: în toate sectoarele, România vinde ieftin. La preţuri mici, impuse de Fondul Monetar Internaţional pentru a eficientiza economia ţării. „În curând, nu va mai exista mai nimic românesc în România”, e o glumă amară care circulă la Bucureşti, scrie SLATE.fr, citat de Rador. Ţara este de vânzare, sau cel puţin o duzină de companii publice, pentru a scăpa de datorii. În 2009, lovită de criză, România a împrumutat 20 de miliarde de euro de la FMI, Bruxelles şi Banca Mondială, pentru a nu cădea. Creşterea sa scăzuse cu 8,5 puncte procentuale şi deficitul atinsese 7,2% din PIB.
Cu toate acestea, economia românească se prezenta destul de bine acum câţiva ani, cu o creştere anuală medie de 6,3%, între 2002 şi 2008. România îşi pregătea intrarea în UE (care a intrat în vigoare în 2007), toţi indicatorii erau în verde. La 1 iulie 2010, preşedintele de centru-dreapta, Traian Băsescu, este obligat să reducă salariile funcţionarilor cu 25% şi pensiile cu 15%. TVA creşte de la 19% la 24%. Aproximativ 200.000 de angajaţi sunt concediaţi în următorii doi ani. Un veritabil tratament de şoc cerut în schimbul ajutorului de 20 de miliarde de euro.
În plus faţă de această austeritate, care durează de trei ani, troica a impus ţării privatizarea companiilor de stat, pentru a atrage capital şi pentru a le face profitabile. „Ineficient”, consideră economistul român Ilie Şerbănescu. „Acestea sunt lichidări mascate. Se vând ieftin companii cu pierderi, sub presiunea FMI”.
Astfel, compania feroviară de marfă, CFR Marfă, a fost cumpărată de Grupul Feroviar Român (GFR), pentru 202 milioane de euro. Cu toate acestea, valoarea CFR Marfă a fost estimată la 2 miliarde de euro cu şase ani în urmă. În sectorul transportului aerian, trei companii publice cu datorii sau în declin (IAR Ghimbav, Avioane Craiova şi Romaero Băneasa) figurează pe lista tranzacţiilor. Guvernul român va vinde, de asemenea, un sfert din pachetul de 96% deţinut la compania aeriană Tarom, membră a alianţei SkyTeam.
În sectorul energiei, guvernul a propus listarea la Bursă a unor pachete de 10% până la 15% din acţiunile sale la companiile de stat. Aceste privatizări parţiale se referă la Transgaz (transportator de gaz), Romgaz (producător de gaz) şi Hidroelectrica (producător de energie electrică). Guvernul a propus, de asemenea, 10% din capitalul social al Nuclearelectrica, compania care administrează singura centrală nucleară din ţară. O companie chineză este interesată. Deţinută în proporţie de 75% de statul român, Poşta nu a găsit încă un cumpărător. Şi din această cauză compania a acumulat peste 120 de milioane în pierderi în ultimii patru ani. Pentru a o face mai atractivă, 3650 de angajaţi, adică 11% din total, vor fi concediaţi.
Din toate privatizările laolaltă, sindicatele cred că 17.000 de locuri de muncă sunt ameninţate pe termen scurt. Deja afectată de măsurile privind salariile, populaţia suportă şi creşterea preţurilor de gaz şi la energia electrică. România s-a angajat să liberalizeze treptat aceste două pieţe, pentru a se conforma şi a fi la înălţimea aşteptărilor instituţiilor financiare internaţionale. Un preţ inevitabil după intrarea în UE. „Moştenire a comunismului, gazul şi electricitatea erau încă vândute sub costul de producţie”, spune Sandrine Levasseur, care analizează la OFCE tranziţia economică a ţărilor din Europa de Est.
Toate aceste schimbări i-au scos pe români în stradă în ianuarie 2012. Elementul declanşator a fost proiectul guvernului de a privatiza o parte a sistemului de sănătate prin aducerea a patru asiguratori privaţi pe piaţă. Prin urmare, acest lucru ar fi redus sfera de acoperire a asigurărilor publice. Privatizările au o presă nefavorabilă în România. După căderea regimului comunist al lui Nicolae Ceauşescu în 1989, de ele au prifitat în principal câţiva oameni de afaceri corupţi, care s-au îmbogăţit din tranziţia anilor 1990. Lipsa de transparenţă a tranzacţiilor este arătată cu degetul şi în prezent. O opacitate care îi face reticenţi pe investitorii străini.
Achitarea, în luna decembrie, a fostului prim-ministru Adrian Năstase, a furnizat încă o dovadă a incapacităţii statului român de a-i sancţiona pe marii corupţi. Adrian Năstase a fost condamnat în iunie 2012 la doi ani de închisoare pentru deyurnarea mai multor milioane de euro, prin acordarea fără licitaţie a unui contract pentru construcţia de autostrăzi.
Românii au, de asemenea, în vedere serialul incredibil al combinatului chimic Oltchim. Scos la vânzare în vara trecută, la cererea FMI, atribuit unui politician şi mogul media pentru 45 de milioane de euro, combinatul a fost în cele din urmă lichidată voluntar, deoarece cumpărătorul nu avea mijloacele de plată… „Deschiderea de capital are o latură violentă pentru statele foste comuniste”, analizează Sandrine Levasseur. Dar poate funcţiona, crede ea. „Republica Cehă a vândut companii investitorilor străini, la sfârşitul anilor 1990, şi a revenit la creştere în câţiva ani”. Brutal, dar eficient, totuşi.
Schimbarea majorităţii în România nu a contestat angajamentele ţării faţă de creditori, pentru că guvernul are interesul de a debloca şi alte ajutoare. După creditul din 2009, guvernul a semnat un al doilea acord, de tip preventiv, în 2011, de 5 miliarde de dolari, pentru cazuri de urgenţă. Acest lucru nu se simte încă, dar România e pe linia de plutire. „Economia s-a stabilizat, deşi creşterea este mică şi va trebui să rămână vigilentă, pentru ca situaţia să nu se deterioreze”, declara la sfârşitul lunii iunie Nemat Shafik, directorul adjunct al FMI. Prognozele arată o creştere de 1,6% pentru 2013, după 0,9% în 2012 şi 2,2 în 2011. Bună, dar nu foarte, nuanţează economistul Ilie Şerbănescu: „România este o ţară în curs de dezvoltare, este nevoie de o creştere de cel puţin 5-6%, pentru a se vedea efectele asupra salariilor”.
Christine Lagarde va fi la Bucureşti, pe 15 şi 16 iulie, în prima sa vizită în calitate de director general al FMI. Jurnalistul economic Moise Guran nu vede vizita cu ochi buni. „Se vor felicita reciproc şi vom mulţumi FMI că ne-a servir drept centură de siguranţă. Dar să fim sinceri: România a pierdut patru ani. Un acord FMI este de fapt un blocaj. O perioadă în care guvernul nu a făcut altceva decât să execute deciziile luate de câţiva contabili obtuzi”, a scris el pe blogul său.
Este încă prea devreme pentru a spune dacă FMI a reuşit în România. În orice caz, instituţia are mare nevoie de un succes, după erorile (recunoscute) ale acţiunii sale în Grecia. În ceea ce priveşte guvernul român, el speră să fie lăudat pentru eforturile sale, în scopul de a obţine o nouă tranşă de împrumut pentru 2013-2015. Pentru asta, va trebui să continue să vândă ţara.