Sistemele de pensii publice tradiţionale, cele care plătesc veniturile pensionarilor din contribuţiile plătite de cei care muncesc, sunt o schemă de tip Ponzi, care funcţionează perfect atât timp cât numărul celor care muncesc este mai mare decât al celor ieşiţi la pensie.
”Sistemele de pensii publice tradiţionale au fost gândite cu ideea solidarităţii generaţionale ca element central. Adică banii fiecărei generaţii sunt folosiţi pentru a plăti pensiile generaţiei anterioare. E ceea ce se întâmplă acum: generaţia noastră plăteşte pensiile părinţilor noştri, iar pensiile noastre vor fi plătite de copiii noştri”.
Ca într-un joc Caritas, sistemul funcţionează doar atât timp cât numărul celor care intră în sistem, adică pe piaţa muncii, este mai mare decât al celor care părăsesc sistemul, adică pensionarii. Doar că de data aceasta nu e aşa. Generaţia mare a ”ceauşeilor” va fi înlocuită de generaţii mai mici”, susţin analiştii Termene.ro.
Sistemele de pensie au fost reformate prin adăugarea Pilonului 2 şi a Pilonului 3. Reforma a fost târzie şi timidă, dar România va trebui să găsească bani ca să susţină sistemul de pensii.
România va avea mai mulţi vârstnici, care vor ieşi la pensie în jurul vârstei de 65 de ani şi vor trăi mai mult. Speranţa de viaţă medie a crescut continuu din 1990 până azi şi este prognozat că va continua să crească. Speranţa de viaţă la 65 de ani este azi de 15,5 ani la bărbaţi şi 18,6 ani la femei. Până în 2060 este estimat că va ajunge la 20,8 ani la bărbaţi şi 23,8 ani la femei.
Structura demografică din România se va schimba de la 15% copii, 70% populaţie de vârstă activă şi 15% vârstnici, la o structură cu 11% copii, 54% populaţie de vârstă activă şi 35% vârstnici în 2060.