Acest material a obținut premiul I pe regiunea Transcarpatia la cea de-a doua ediție a concursului de eseuri pentru tinerii români din Ucraina “Identitate românească în spațiul european”, dedicat Zilei Naționale a României. Concursul este parte a unui proiect organizat de Asociația Convergențe Europene, Asociația Eurocentrica și Centrul Român pentru Inițiativă Socială, cu sprijinul consulatelor generale ale României la Cernăuți și Odesa.
Acum, când bate orologiul sărbătorii naționale a României, de 1 Decembrie, vorbitorii de limba română de pretutindeni sărbătoresc românește. Este o zi măreață, este ziua națională a României, zi de mare sărbătoare. Ziua în care inima oricărui român este mândră de naționalitatea sa. Mă alătur și eu Marii Uniri cu o inima curată de copil. La 13 ani, văd lumea în diferite culori. Chiar dacă poate copiii de vârstă mea o văd în roz, eu o văd în trei culori evidențiate: albastru, galben și roșu. Aceste culori sunt întipărite în inima mea ca o icoană sfântă și le port cu demnitate la fel ca toți românii aflați pe toate continentele lumii, care își iubesc graiul și țara.
Din primele clipe ale vieții, auzul mi-a fost alinat în limba română, vorbită de cei din jurul meu, prin poezii și povești de Eminescu și Creangă. În această limbă am rostit primul cuvânt și tot cu această limbă am crescut și cresc în continuare. Am învățat să scriu, să gândesc și să iubesc în limba română. Românește am început să cunosc lumea, să o înțeleg și să mi-o imaginez în fel și chip. Orice întrebare o rostesc în română și orice răspuns tot românește îl aud. Viața și tot ceea ce am acumulat până acum este în limba română. Sunt o fiică a României, care este doar crescută de o altă țară. O fiică a cărei mamă este România și care, în visele mele, sper că mă va adopta într-o zi pentru totdeauna. Sunt o fetiță din dreapta Tisei, o româncă ce se mândrește cu identitatea sa de român. Vorbesc românește. Simt românește. Gândesc românește. Iubesc românește. A fi român, pentru mine, este un mod de viață.
De la mic la mare și de la tânăr la bătrân, suntem mai români ca oricând. Facem o horă a unirii la fel cum s-au unit Transilvania, Banatul, Crișana și Moldova. Unim și noi azi iubirea, demnitatea, armonia și speranța. Nu mă satur să ascult istoria României și legendele ei minunate. Sper să le port prin timp și, într-o zi, să povestesc și eu cu mândrie despre România.
Identitatea românească în Europa s-a manifestat de-a lungul istoriei în multe forme, fiind influențată de condițiile istorice specifice. Ucraina este o țară care în momentul de față trece printr-o perioadă mai dificilă. La noi în țară este război, în fiecare zi rămânem mai puțini, mai săraci, mai singuri… O mulțime de lacrimi se varsă într-o zi. Mă rog românește în fiecare seară ca în Ucraina și în lume să fie pace.
