În 2022, 17,4 milioane de tineri erau în risc de sărăcie şi excluziune socială în Uniunea Europeană, dintre care 4,1 milioane trăiau într-o stare de deprivare materială şi socială severă.
Tinerii români sunt cei mai săraci din Uniunea Europeană, indică datele publicate de Eurostat. Urmează Bulgaria (18,6%) și Grecia (14,9%). În 12 state membre UE (Slovenia, Austria, Luxemburg, Croația, Polonia, Cehia, Țările de Jos, Estonia, Malta, Cipru, Finlanda și Suedia) rata a fost sub 3%.
În 2022, rata generală de risc de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) pentru tinerii cu vârsta cuprinsă între 15-29 de ani a fost de 24,5%, cu 2,9 puncte procentuale (pp) mai mare decât rata pentru totalul populației (21,6%).
Indicatorul ia în calcul lucrurile pe care un om le consideră necesare pentru a duce o viaţă decentă. La examinarea componentelor specifice AROPE, rata riscului de sărăcie în rândul tinerilor a fost cu 2,8 pp mai mare în comparație cu populația generală (19,3% în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15-29 de ani față de 16,5% pentru populația totală). În mod similar, proporția persoanelor care trăiesc în gospodării cu intensitate foarte scăzută a muncii a fost cu 0,4% mai mare în rândul tinerilor (8,7% față de 8,3% pentru populația totală).
În 2022, statele membre ale UE cu cele mai mari niveluri de tineri (cu vârste între 15-29 de ani) expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială au fost România (37,9 %), Bulgaria (32,4 %) și Grecia (30,7 %), în timp ce cele mai scăzute rate au fost găsite în Cehia (10,5 %), Slovenia (10,7 %) și Malta (11,0 %).
Rata deprivării materiale și sociale severe completează indicatorul sărăciei relative (care se bazează pe venit) prin luarea în considerare a resurselor nemonetare. Prin urmare, se bazează pe un singur prag european. Este o măsură absolută a sărăciei, care surprinde diferențele de nivel de trai dintre statele membre ale UE.
În iunie 2021, Consiliul European a salutat obiectivele principale ale UE ale Planului de acțiune pentru Pilonul european al drepturilor sociale, în conformitate cu Declarația de la Porto. Unul dintre cele trei obiective principale este reducerea sărăciei, prin scoaterea a 15 milioane de persoane din riscul de sărăcie sau excluziune socială până în 2030, din care 5 milioane ar trebui să fie copii.
Incluziunea socială a fost unul dintre cele opt domenii de acțiune din Strategia UE pentru tineret, care s-a desfășurat între 2010 și 2018. În mai 2018, Comisia Europeană a înaintat propuneri pentru o nouă strategie a UE pentru tineret pentru perioada 2019-2027, în care „Societatea incluzivă” este unul dintre cele 11 goluri.
Noua strategie pentru tineret a fost adoptată în 2021.