CRIZA UCRAINEANĂ: O ANALIZĂ A SCENARIILOR POSIBILE
Criza separatismului din Ucraina se aseamănă cu o poveste, mai bine zis – cu o poveste dublă: una povestită de politicienii şi presa din Occident, alta – de mass-media şi liderii ruşi. Povestea include eroi negativi (agenţi ruşi şi Moscova – pentru Occident; naţionalişti ucraineni şi agenţi occidentali – pentru Kremlin). Povestea prevede victime, dar din păcate nu prea găsim aici eroi pozitivi. Şi aceasta este o problemă.
Apariţia unui astfel de erou este scopul alegerilor prezidenţiale din 25 mai curent, care posibil că va da naştere unei persoane capabile să consolideze societatea ucraineană şi să blocheze vorbăria Moscovei, care susţine că puterea din Ucraina nu este legitimă. Rusia se teme de apariţia unui astfel de erou în povestea noastră, deci face tot posibilul pentru a nu permite desfăşurarea scrutinului prezidenţial.
Unii experţi politici din Ucraina sunt de părere că Rusia mai pune totuşi speranţe pe faptul că preşedinte al statului ucrainean va deveni „omul Moscovei”. Există şi unele păreri că n-ar fi rău pentru Kremlin ca preşedinte al Ucrainei să devină Iulia Timoşenko. Chiar circulă în societate zvonuri cum că în refugiul său din februarie, Ianukovici ar fi avut o întâlnire în penitenciarul din Harkov cu doamna Timoşenko, după ce aceasta a şi fost eliberată din închisoare (decizia a fost votată în Parlament inclusiv şi de membrii Partidului Regiunilor!).
Zvonurile semiveridice rămân zvonuri, însă mulţi şi-au adus aminte de vechea prietenie dinte Timoşenko şi Putin îndreptată împotriva fostului preşedinte ucrainean, Viktor Iuşcenko. În timp ce Rusia invada Abhazia şi Osetia de Sud, Timoşenko glumea cu Putin pe teme georgiene.
Deci, un scenariu posibil al Kremlinului este suspendarea invaziilor şi anexărilor teritoriale în estul Ucrainei până nu se vor limpezi apele electorale. Dacă doamna Timoşenko nu va avea şanse reale după şi până în data de 25 mai să devină preşedinte, Kremlinul din nou va aplica Planul P (după numele autorului) – unul mai puţin diplomatic şi mai mult militar. Şansele doamnei Timoşenko nu sunt chiar atât de optimiste, pe când „regele ciocolatei”, Petro Poroşenko, îşi consolidează poziţiile electorale. Aceasta înseamnă că scenariul destabilizării poate fi aplicat deja, şi se aplică de fapt, Moscova aşteptând momentul potrivit pentru a introduce armata pentru „binele populaţiei rusofone”. Grandomanic vorbind şi gândind ca Putin – de la Harkov apetitul militar se poate îndrepta spre Kiev. Revenind la povestea noastră iniţială, scenariul rus, de fapt, constă în transformarea armatei ruse într-un erou pozitiv pe fondalul „răului naţionalismului ucrainean”.
Scenariul occidental este unul public, însă şi incert. Occidentului i-ar conveni îngheţarea situaţiei (ca şi în cazul Georgiei), nedistrugerea completă a Rusiei, ca contrapondere Chinei, şi garantarea unei vieţi calme şi stabile electoratului intern, care, dacă se va simţi bine şi războiul va fi departe, va realege politicienii actuali… Democraţia occidentală din nou îşi arată dinţii cu carie politică.
În acest context, scenariul ucrainean pare cel mai NEscenariu: inacţiune şi înghiţirea promisiunilor de sprijin financiar din partea UE şi SUA. Combaterea separatismului finanţat de Moscova este unul sporadic, haotic, şi nu există un lider, care ar dirija acest proces. Iarăşi revenim la ideea absenţei unui erou pozitiv în povestea noastră dublă…
Concluzia ar fi că in Ucraina trebuie să desfăşoare alegerile prezidenţiale cu orice preţ, proces care este un mecanism naiv, însă unicul de stabilizare politică. Este o unică şansă, o altă şansă posibil că nu mai va fi în acest an al stresului politic ucrainean. (sursa: trb.ro)
