Marin GHERMAN, politolog
La finele anului 2015 la Kiev a fost adoptată Legea privind finanțarea partidelor politice, care are ca scop să adapteze funcționarea sistemului ucrainean de partide la normele europene. Problema nr. 1 nu este numărul de partide sau orientarea lor ideologică, care poate să difere de la un caz la altul, ci finanțarea nereglementată, necontrolată de nimeni și absolut intransparentă. Modul de finanțare a partidelor politice din Ucraina a fost întotdeauna prielnic transformării lor în marionete ale miliardarilor sau ale unor întregi grupuri de business, ceea ce reprezintă o barieră enormă în calea europenizării și democratizării societății.
Alegerile din Ucraina după destrămarea Uniunii Sovietice sunt, de fapt, luptă a „sacilor cu bani” – tone de ziare cu reclamă politică, publicitate non-stop la TV, milioane de dolari pe conturile partidelor electorale. După accederea partidului în Parlament sau în consiliile locale, finanțatorul are dreptul să ceară de la aleși apărarea și reprezentarea intereselor lui personale sau de grup, interese care, de cele mai multe ori, nu aveau nimic comun cu interesul public.
Despre necesitatea reglementării acestui haos al finanțării partidelor politice se vorbește la Kiev de două decenii, însă nimeni nu a făcut nimic până acum în această sferă. În momentul de față, simțind presiunea exercitată de UE, care a inclus adoptarea legii privind finanțarea partidelor politice în cadrul legislației necesare pentru liberalizarea regimului de vize UE pentru ucraineni, parlamentarii de la Kiev au adoptat o lege istorică.
Până acum, jurnaliștii din Ucraina trebuiau să utilizeze cele mai sofisticate metode logice, cu ipoteze și deducții, pentru a afla cine este patronul vreunei forțe politice. Legislația ucraineană nu cerea de la partide să detalieze sursele reale de finanțate. Potrivit Comisiei Electorale Centrale, la alegerile parlamentare din 2014 partidele politice din Ucraina au cheltuit peste 674,5 milioane grivne (circa 27 milioane USD), bani care au apărut din aer. Fără să aibă mulți membri și mare susținere socială, partidele au găsit de undeva bani pentru activitatea preelectorală. Acestea sunt doar sume oficiale, cele neoficiale fiind cosmice.
Legea nou adoptată prevede o monitorizare a activității financiare a partidelor politice o dată la trei luni. Partidele trebuie să prezinte informații privind veniturile, finanțările din exterior, bunurile în proprietate etc. Statul, dar și jurnaliștii, vor avea acces online la informațiile despre plasarea banilor pe contul partidelor și proveniența lor. Transparența finanțării va permite, potrivit legislatorilor de la Kiev, să apară un control social asupra partidelor și va deveni limpede cine finanțează și ține sub control vreun partid sau altul. Deci, generalizând, putem spune că va fi mai greu oligarhilor din Ucraina să fondeze un partid politic cu lozinci sociale/elitiste, camuflând „patronajul” său asupra forței politice respective.
Legea prevede și o limitare a volumului de finanțări din partea persoanelor fizice și juridice, ceea ce este un lucru neobișnuit pentru Ucraina, introducând și un sistem de finanțare a partidelor politice de către stat. Aceste reglementări au ca scop să diversifice finanțarea partidelor pentru a exclude posibilitatea transformării lor în unelte de luptă ale miliardarilor. Aici trebuie să adăugăm că apar din start o sumedenie de metode de a ascunde finanțarea unilaterală de milioane USD, împărțind-o între mai multe persoane fizice și juridice – fapt ușor de depistat, dacă va exista voință politică pentru lansarea Biroului Național Anticorupție de la 1 ianuarie 2016.
Europenitatea legii adoptate este reflectată în articolele privind posibilitatea finanțării partidelor politice de către alte partide politice, organizații internaționale și alianțe de partide, înregistrate în statele-membre UE (deci, un partid din România poate să finanțeze un partid din Ucraina!). Parlamentul de la Kiev permite în acest mod partidelor să se orienteze spre piața politică europeană și să se integreze mai repede în sistemul european de partide. Nu știm dacă această colaborare va fi prielnică din punct de vedere al europenizării partidelor ucrainene, important totuși este că partidele politice din Ucraina vor obține posibilitatea să desfășoare o activitate ideologică mai pronunțară, să se regăsească pe axa stânga-centru-dreapta și aceasta pentru că orientarea ideologică a forțelor politice din Ucraina este un atribut relativ și mai mult formal. Or, transformarea partidelor ucrainene din cluburi de business-interese în cluburi de interese ideologice ar fi o mare realizare, chiar și presupunând o sinonimitate între cele două cluburi la primele faze ale reformei respective.
Dar cine va controla activitatea financiară a partidelor politice? Funcțiile respective vor fi îndeplinite de către Agenția Națională de Prevenire a Corupției, Comisia Electorală Centrală și Curtea de Conturi. De la optimism să trecem la realism. Agenția Națională de Prevenire a Corupției nu funcționează încă și nici nu știm când va funcționa, iar Curtea de Conturi este și ea supusă unor reforme și mari încercări. Cum vor reacționa între ele cele trei instituții? Nu vor apărea posibilități de influențare a lor cu bani și promisiuni pentru a pune în umbră unele încălcări ale legislației privind finanțarea partidelor politice din Ucraina? La aceste și alte întrebări nu avem deocamdată răspunsuri concrete și aceasta este cea mai mare problemă – vorba lui Iosif Stalin: „Nu contează cine votează. Contează cine numără voturile”.
De fapt, știrea despre reforma sistemului de finanțare a partidelor politice a fost reflectată de mass-media din Ucraina doar din perspectiva introducerii unei finanțări de stat. Suma prevăzută pentru finanțare este de 0,02% din salariul minim înmulțit la numărul de alegători, care au participa la vot la ultimele alegeri. Luând în calcul absenteismul electoral în creștere din Ucraina, volumul de finanțare va fi tot mai mic, iar partidele vor fi nevoite să-și mobilizeze electoratul cu ajutorul tuturor metodelor posibile. De asemenea, din 2017 vor fi finanțate partidele care au obținut cel puțin 2% din voturi la alegerile parlamentare, ceea ce – credem – va facilita conservarea sistemului de partide și limitarea lui la un anumit număr de jucători politici.
Așadar, Parlamentul de la Kiev a făcut un pas important pe calea reformării sistemului de finanțare a partidelor politice. E limpede că miliardarii se vor gândi la ocolirea legii și nu la respectarea ei, totul depinzând în acest caz de organele de monitorizare și control. Dacă aceste organe nu vor demonstra principialitate și eficiență, în Ucraina va exista încă o lege frumoasă, dar, din păcate, moartă.