Luni, 8 mai 2017, la ora 18,00, în Mica Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, instituţia românească din oraşul istoric italian, în parteneriat cu Muzeul Brăilei ”Carol I”, beneficiind de susţinerea Consiliului Judeţean Brăila şi a Institutului Cultural Român, va organiza vernisajul expoziţiei de artă vizuală Venezia nelle opere grafiche e pittoriche di alcuni artisti romeni provenienti dalla collezione del Museo di Brăila “Carol I”, curatoriată de Alina–Ruxandra Mircea, ce va reuni lucrări ale artiştilor Octav Angheluţă (1904–1979), Emilia Dumitrescu (1921–2005) şi Romeo Voinescu (n. 1925) aflate în colecţia Secţiei de Artă a muzeului brăilean.În deschiderea expoziţiei, care se va afla la dispoziţia publicului în perioada 8–29 mai 2017 de marţi până duminică, vor susţine alocuţiuni prof. univ. dr. Rudolf Dinu (Directorul Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia), conf. univ. dr. Zamfir Bălan (directorul adjunct al Muzeului Brăilei «Carol I») şi Muzeograf Alina–Ruxandra Mircea (Secţia de Artă a Muzeului Brăilei «Carol I»).
Încă de la începutul afirmării picturii româneşti moderne, Veneţia a fost, alături de Balcicul autohton şi de Sudul Franţei, unul dintre locurile preferate ale pictorilor români, pentru peisajul ei specific şi pentru picturalitatea ei cu totul deosebită. Destinaţie curentă până în preziua izbucnirii celui de-al doilea Război Mondial, Veneţia a rămas, şi ea, alături de celelalte capitale culturale ale Europei Apusene frecventate de artiştii români, dincolo de Cortina de Fier după anul 1948.
Abia deceniul al şaselea a adus o destindere a restricţiilor impuse mobilităţii artiştilor, destindere marcată, printre altele, şi de prima participare a României la Bienala de la Veneţia după Război, în 1954, şi, ulterior, de vizite de documentare ori stagii de specializare îngăduite de regimul de atunci unui număr crescând de artişti.
Octav Angheluţă, Emilia Dumitrescu şi Romeo Voinescu s-au numărat printre puţinii artişti români care au avut ocazia să viziteze Italia înainte de „dezgheţul” politic şi cultural dintre anii 1964 şi 1971. Picturile şi desenele lor, dintre care o mare parte se află astăzi în colecţia Muzeului Brăilei „Carol I”, sunt mărturii ale încercării de recuperare a peisajului veneţian şi a motivelor veneţiene pentru imageria artei româneşti din preajma anului 1960.
Octav Angheluţă caută să reprezinte Veneţia din unghiuri inedite, în stare să depăşească reprezentările clişeizate şi pitorescul facil. „Peisaj din Veneţia, seara” şi „Piaţa San Marco” sunt reprezentative pentru dorinţa pictorului de a contrazice „ideile gata-făcute” despre peisajul veneţian în favoarea elementului surprinzător, expresiv. Focalizând atenţia asupra grupurilor de turişti şi nu, aşa cum ar fi fost de aşteptat, asupra monumentelor care au făcut faima Veneţiei, „Piaţa San Marco” surprinde, in statu nascendi, o problemă foarte actuală a cetăţii, care deja începea să se facă simţită în preajma anului 1960, anume turismul de masă.
Un important rol formator l-a avut, pentru Romeo Voinescu, stagiul de specializare efectuat în 1963 la Academia de Arte Frumoase „Pietro Vannucci” din Perugia, stagiu care i-a prilejuit, printre altele, întâlnirea cu peisajul italian şi, în mod deosebit, cu cel veneţian. Una dintre picturile realizate atunci, reprezentând celebrul palat Ca’ d’Oro, se numără printre cele mai frumoase omagii aduse vreodată Serenissimei de un artist român.
Emulând tradiţia vedutei, desenele Emiliei Dumitrescu surprind o multitudine de aspecte ale cetăţii, de la Piaţa de Peşte la I Giardini della Biennale şi de la monumentele celebre la micile cafenele care aglomerau trotuarele. Variate din punctul de vedere al subiectelor înfăţişate, dar foarte unitare ca expresie, aceste desene alcătuiesc o mică monografie a Veneţiei aşa cum arăta ea în 1960.
Aducând împreună lucrările „veneţiene” ale acestor trei artişti, expoziţia Venezia nelle opere grafiche e pittoriche… îşi propune să înfăţişeze ecourile mereu noi pe care Veneţia le-a avut în arta românească a secolului al XX-lea.
Organizatorii expoziţiei îşi doresc să contribuie la mai buna cunoaştere a patrimoniului cultural naţional în Italia, a calităţii estetice a artei contemporane româneşti, prezentându-l publicului din celebrul oraş istoric italian, urbe vizitată anual de peste 20 de milioane de turişti din întreaga lume.