În anul 1864 a fost votată cu o largă majoritate “Legea asupra instrucțiunii a Principatelor Unite Române”, cum era numită la acea vreme și promulgată de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza. De câțiva ani, sărbătorim Ziua Națională a Meseriilor la data de 11 martie pentru a promova învățământul profesional și tehnic. Cu toate că Ministerul Educaţiei, prin inspectoratele școlare, organizează evenimente educaționale pentru promovarea meseriilor, în România de astăzi mentalitatea părinților și a elevilor încă nu s-a schimbat în sensul de a se dedica unei meserii. Încă nu conștientizăm faptul că alegerea meseriei potrivite poate aduce în familie un venit constant și mai bun decât dacă copiii noștri termină o facultate, dar nu își găsesc serviciul pentru care s-au pregătit.
Din păcate, în România, sunt mulți absolvenți de facultăți care lucrează în supermarketuri sau multinaționale pe joburi care nu le aduc decât un salariu, nicidecum mulțumirea de a aplica în viață ceea ce au învățat. De aceea, consider necesară regândirea programei școlare în termeni reali, astfel încât absolvenții învățământului să se integreze în societate, fără să le fie rușine că sunt doar absolvenți de școli profesionale sau tehnice. Școala profesională nu trebuie și nu este o rușine!
Cea mai mare problemă cu care se confruntă educaţia profesională este imaginea anacronică pe care o au aceste instituţii de învăţământ. Revenirea învăţământului profesional şi tehnic în România ar trebui să fie unul dintre motoarele care pun în mişcare creşterea economică. Ar trebui ca tinerii să se îndrepte spre școlile profesionale cu rezultate bune, care să le asigure ulterior un loc de muncă stabil, un venit echitabil și un statut social de care să nu se rușineze pentru că meseria – brățară de aur nu este o sintagmă goală de conținut! – sursa: Dan Tănasă, președinte al Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi
