Viorel Dolha, preşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România (AGIRo), îl va invita la cel de-al 35-lea Congres AGIRo de la Slatina (21-23 august), pe ministrul Educaţiei de la Belgrad. Cu acest prilej, învățătorii din România și din comunitățile de români de pretutindeni vor să discute cu oficialul sârb despre posibilitățile introducerii limbii română, odată cu începerea noului an școlar, în orarul copiilor din Serbia.
La sud de Dunăre, între râurile Timok şi Morava, trăieşte o importantă minoritate românească loială statului sârb. Recensămintele sârbeşti din secolul XIX înregistrează această populaţie ca români, iar cele din secolul XX ca vlasi, se arată într-un comunicat al AGIRo. Conform datelor oficiale în Serbia de Răsărit au fost în 1961 doar 1.368 de vlahi, după ce în 1953 fuseseră (tot oficial) 198.861! Recensămintele în Serbia sunt atât de eronate încât fac de râs însăşi ideea de statistică. Potrivit sursei citate, aceşti români nu au în limba maternă cuvântul ,”vlasi”. Îşi spun toţi (absolut toţi) ”rumâni”, aşa cum îşi spune şi majoritatea ţăranilor din România. În zonă nu se vorbeşte vreun grai distinct, ci mare parte vorbesc graiul bănăţean, iar o parte vorbesc graiul oltenesc. Nu au niciun cuvânt care să nu se regăsească în dicţionarele limbii române. Nu au avut parte nicicând de vreo oră de limbă română, deci 99,99% dintre ei nu au scris sau citit ceva în limba maternă şi nu ştiu mai nimic despre istoria sau cultura neamului lor. Ştiu doar limba română transmisă pe cale orală din familie.
Din 2004, lideri ai acestor români ne-au pus şi nouă în mână copii ale unor liste semnate de părinţi prin care cereau studierea limbii române în şcoli (foto 1). Originalele le-au dat Consiliului Naţional al Minorităţii Române din Serbia (din care şi câţiva dintre ei făceau parte atunci) pentru a face demersurile legale.
Românii dintre Timok şi Morava au înfiinţat, după aceste nereuşite, conform legii sârbe, propriul consiliu naţional pe care îl numesc ”Consiliul Rumânilor” care în statut prevede ca limbă maternă limba română literară. Au urmat tergiversări de 2 ani până ce Belgradul să le aprobe statutul.
Imediat ce intră oficial în activitate, Consiliul Rumânilor solicită argumentat Belgradului dreptul la limbă română în şcolile publice.
În februarie 2009, Ministerul Educaţiei din Belgrad recunoaște legalitatea cererii Consiliului rumânilor/vlahilor.
Concomitent, în 2009, sute de părinţi semnează, în zeci de localităţi pentru ore de limbă română în şcoli. Responsabila departamentului învăţământ din consiliul rumân/vlah (prof. Jasmina Glisici) găseşte în şcolile din satele româneşti zeci de cadre didactice de etnie română care urmează în 2009 cursuri de limbă română la Novi-Sad, astfel încât să fie abilitate pe deplin să predea din 1 septembrie abecedarul, tipărit în Serbia, în limba română propriilor elevi. Mare parte din aceşti profesori români au fost prezenţi şi la congresul Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România (AGIRo) din 2009 unde, în prezenţa înalţilor oficiali români anunţă că în Serbia de răsărit se va începe predarea câtorva ore de limbă română fiindcă erau întrunite toate condiţiile: cereri de la părinţi, acordul ministerului, profesori pregătiţi, programe şcolare şi abecedare.
Dar în 25 septembrie 2009, ministrul Educaţiei din Belgrad anunţă că nimeni nu a solicitat învăţarea limbii române, drept urmare copiii nu vor învăța limba română la școală.
Mai mult, în 2010 statul sârb se implică în alegerile din Consiliul Rumânilor/vlahilor şi, din 2010, cei care susțineau predarea limbii române au pierdut, ca la comandă, majoritatea în consiliu. În această nouă componenţă, consiliul declară în 2010 nici mai mult nici mai puţin decât că limba sârbă este limba sa de comunicare!
În 2012, AGIRo reia demersurile şi încurajează la depunerea de noi cereri de învăţare a limbii române în şcolile din Serbia de răsărit. (vezi foto alăturată)
Se depun în primăvara şi vara lui 2012 alte sute de cereri semnate de părinţi în şcoli. (vezi în foto alăturată cereri pt ore de limba romana in scolile din Kladovo, Podgorac, Brestovac, Zajecear etc).
AGIRo a semnalat demersurile sale și instituţiilor europene, așa că în octombrie 2012 Înaltul comisar pentru minorităţi, Knut Vollebaek, vizitează Serbia și se informează personal în legătură cu respectarea drepturilor minorității românești cu privire la studiul limbii române cu elemente de cultură naţională în şcoli din estul Serbiei.
În acest context, în februarie 2012, Cancelaria Prim Ministrului Serbiei trimite către AGIRo o adresă prin care anunţă procedura de introducere a orelor de limbă română în Serbia de răsărit.
În aceeaşi zi, inspectoratul şcolar Zajecear cere şcolilor din judeţele Bor şi Zajecear să facă o anchetă pentru a afla interesul copiilor pentru limba română.
Având în vedere raportul publicat în luna iunie de Consiliul Europei referitor la punerea în aplicare a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare în Serbia, ”Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România are încredere că Serbia va confirma până la capăt vocaţia sa europeană, că va respecta propria sa legislaţie permiţând pe întreg teritoriul său ca etnicii români, loiali statului sârb, să poată învăţa din 1 septembrie în şcolile publice să scrie şi citească mamă, tată în limba română maternă. Salutăm din toată inima acest prim pas făcut de Serbia în primăvara lui 2013. Aşteptăm însă demersuri în această vară care să arate bună credinţă în aplicarea bunelor intenţii arătate în primăvară. Din 1 septembrie vom putea spune cu adevărat dacă Serbia, arătând respect conaţionalilor noştri, începe să întoarcă respectul de care întotdeauna s-a bucurat în opinia publică din România”, se mai arată în comunicatul semnal de Viorel Dolha.
De asemenea, AGIRo semnalează că asociația are parteneriate semnate cu asociaţiile învăţătorilor din Voivodina şi Vârşeţ (Удружење Војвођанских Учитеља şi Društvo Učitelja Vršca).