Furturile anuale din fondurile UE se ridică la 500 de milioane de euro, însă un demnitar al Comisiei Europene afirmă că suma reală este probabil de ordinul miliardelor. Francoise Le Bail, şefa directoratului general pentru justiţie al Comisiei, cu ocazia audierii în Comisia pentru libertăţi civile a PE, a ridicat suspiciuni asupra nivelului acestor sume: ”Avem motive să credem că suma reală este mai degrabă apropiată de ordinul miliardelor decât de ordinul milioanelor”, a afirmat aceasta. Citând statistici oficiale provenind din datele OLAF care prelucrează datele din statele membre și care arată că actuala sumă este evaluată la 500 de milioane de euro, Le Bail afirmă că autorităţile naţionale nu au la îndemână uneltele potrivite pentru a face estimări precise.
Împreună cu şeful OLAF, Giovanni Kessler, Le Bail, a ridicat problema înfiinţării unui nou Birou al Procurorului Public European (EPPO) care să depisteze fraudele din banii europeni.
Noua structură ar putea avea un birou central, căruia să i se alăture personal din (procurori) din statele membre. De asemenea, EPPO ar putea avea filiale în fiecare stat membru în cadrul căreia să lucreze procurori din țara respectivă. Le Bail a declarat că EPPO ar urma să fie independent de influenţele naţionale şi instituţionale şi va fi răspunzător în faţa Parlamentului European, care îi va controla bugetul. Procurorii vor putea fi destituiţi de Curtea de Justiţie.
Oficialii europeni sunt nemulțumiți de rezultatele statelor cu privire la investigarea pistelor furnizate de OLAF: ”Nu există o uniformitate printre statele membre în ceea ce priveşte capacitatea şi voinţa de a gestiona eficient acest gen de infracţiuni”, a declarat Giovanni Kessler.
Rata condamnărilor în justiţie raportată către OLAF în ultimii 13 ani variază enorm, de la mai puţin de 5% în unele state membre şi până la peste 90% în altele.
Cei doi reprezentanți ai OLAF au remarcat că în unele state membre nu există nici voiță politică pentru a elucida suspiciunile, neluînd în calcul natura transnaţională a acestor infracţiuni.
”Infracţiunile care sunt comise de mai mulți autori în acelaşi timp, din state membre diferite, cum ar fi corupţia, cum ar fi fraudele cu fonduri europene, este foarte probabil să nu fie descoperite, să nu fie văzute sau percepute de către autorităţile naţionale, care nu au decât o perspectivă naţională fragmentară”, a apreciat Kessler.
Majoritatea statelor membre şi-au exprimat interesul faţă de această idee. Însă Danemarca a anunţat că nu va participa şi este probabil ca şi Marea Britanie şi Irlanda să adopte aceeaşi poziţie.
Deputaţii din comitet s-au declarat în cea mai mare parte în favoarea propunerii, însă au ridicat şi întrebări cu privire la sfera de impact a acesteia, la mecanismele pentru supravegherea ei, cât şi cu privire la puterile pe care ar urma să le aibă noul procuror în materie de investigaţii.
Europarlamentarul liberal român Renate Weber, care sprijină propunerea, a afirmat că ar putea să apară un risc de dedublare a procedurilor judiciare.
„Nu pot să îmi imaginez că un grup de procurori lucrând pentru procurorul european va aplica o anumită procedură în ceea ce priveşte interesele financiare europene şi o altă procedură în ceea ce priveşte alte infracţiuni comise într-o ţară”, a declarat Weber.
În ceea ce-l priveşte, europarlamentarul ecologist german Jan Albrecht, a declarat că grupul său susţine conceptul, însă a remarcat şi faptul că rămân numeroase întrebări fără răspuns, între care şi o definiţie largă a măsurilor de anchetă.
Comisia Europeană a introdus propunerea în această vară, sperând ca noul birou să devină operaţional la începutul lui 2015.