Aproximativ 3,3 miliarde de oameni trăiesc acum în țări în care plățile dobânzilor datoriilor sunt mai mari decât cheltuielile pentru sănătate sau educație.
Raportul „ O lume a datoriilor. O povară tot mai mare pentru prosperitatea globală ” prezentat de secretarul general al ONU reprezintă un avertisment major cu privire șa datoria publică globală care anul trecut a atind un maxim istoric, ajungând la 92 de trilioane de dolari.
Această creștere de cinci ori a nivelului datoriei publice începând cu anul 2000 necesită acțiuni imediate pentru a face față crizei care afectează în special țările în curs de dezvoltare.
„ În medie, țările africane plătesc pentru împrumut de patru ori mai mult decât Statele Unite și de opt ori mai mult decât cele mai bogate economii europene. Un total de 52 de țări – aproape 40% din țările în curs de dezvoltare – se confruntă cu probleme serioase cu datorii”, a atenționat secretarul general al ONU.
Inegalitatea inerentă
Această disparitate a ratelor dobânzilor evidențiază inegalitatea inerentă în sistemul financiar internațional, împovărând țările în curs de dezvoltare în mod disproporționat. Astăzi, jumătate din toate țările în curs de dezvoltare cheltuiesc cel puțin 7,4% din veniturile lor din export pentru acoperirea datoriei publice externe.
O preocupare deosebită este creșterea rapidă a plăților dobânzilor, depășind alte cheltuieli publice. Este alarmant că unele guverne sunt obligate să cheltuiască mai mult pentru serviciul datoriei decât pentru sectoare critice precum sănătatea și educația. Raportul arată că cel puțin 19 țări în curs de dezvoltare alocă mai mulți bani plăților dobânzilor decât educației, iar 45 alocă mai mulți dobânzi decât cheltuielilor pentru sănătate.
Dependența tot mai mare de creditorii privați, care oferă cer dobânzi mai mari și termene scurte de rambursare decât guvernele a complicat, de asemenea, restructurarea datoriilor pentru țările în curs de dezvoltare. În prezent, creditorii privați dețin 62% din datoria publică externă, în creștere față de 47% în urmă cu un deceniu. Cu toate acestea, nu există niciun mecanism care să abordeze modul de restructurare a datoriei între diferite clase de creditori.
Sunt necesare reforme urgente
ONU solicită urgent o reformă cuprinzătoare a arhitecturii financiare internaționale, inclusiv a arhitecturii datoriilor, pentru a promova un sistem mai incluziv, care să sprijine țările în curs de dezvoltare să participe activ la guvernarea sistemului financiar internațional.
Abordarea costului ridicat al datoriilor și a riscului crescând de criză a datoriilor este de cea mai mare importanță. Stabilirea unui mecanism de rezolvare a datoriei este crucială pentru a accelera progresul în cadrul Cadrului comun G20 pentru tratarea datoriilor, care s-a confruntat cu provocări din cauza problemelor de coordonare a creditorilor și a absenței clauzelor automate de suspendare a serviciului datoriei.
Țările în curs de dezvoltare, în special cele cu datorii mari, au nevoie de lichiditate sporită în perioadele de criză. În caz contrar, o criză de lichiditate riscă să se transforme într-o criză a datoriilor. Acest lucru poate fi realizat prin extinderea finanțării de urgență. Rețeaua globală de siguranță trebuie să funcționeze. Trebuie luate măsuri precum sporirea utilizării drepturilor speciale de tragere, suspendarea temporară a suprataxelor FMI și extinderea accesului la finanțare de urgență prin cote crescute.
De asemenea, este necesară o creștere substanțială a finanțării accesibile pe termen lung. Pentru a ajunge acolo, se propune transformarea și extinderea băncilor multilaterale de dezvoltare pentru a sprijini dezvoltarea durabilă pe termen lung și pentru a mobiliza mai multe resurse private în condiții mai echitabile. În plus, există o nevoie urgentă de finanțare mai flexibilă pentru îndeplinirea angajamentelor de ajutor și finanțare climatică.