Marți, 12 aprilie 2016, Școala Națională de Studii Politice și Administrative în colaborare cu Institutul European din România organizează dezbaterea ”Cooperarea transfrontalieră între Romania și Ucraina, respectiv între România și Republica Moldova. Oportunități și provocări în perioada 2014-2020”.
Punctul de plecare al discuţiilor îl reprezintă rezultatul cercetărilor efectuate în cadrul studiului „Cooperarea transfrontalieră între Romania și Ucraina, respectiv între România și Republica Moldova. Oportunități și provocări în perioada 2014-2020”, coordonat de prof. Iordan Gheorghe Bărbulescu, director al Departamentului de Relații Internaționale și Integrare Europeană din cadrul SNSPA București.
În concluzia cercetării, autorii arată că, pe de o parte, evoluţia Uniunii Europene, a identităţii şi modelului său influențează politicile sale, deci şi pe cele de vecinătate, şi, pe de altă parte, evoluţia vecinăţăţii Uniunii obligă aceasta din urmă la modificări ale poziţionării sau chiar ale politicilor sale şi ale modelului său. Ȋntre una şi alta dintre cele două părţi, UE şi statele vecine, există o legătură puternică dată, ȋnainte de orice, de proximitate geografică, politică, economică, culturală. Ceea ce se doreşte este ca, ȋntr-o zi, aceste state să devină membre ale UE şi să ȋmpărtăşească ȋn totalitate valorile şi principiile acesteia. Iar, cooperarea transfrontalieră, PEV şi PaE ca şi Acordurile de Asociere ale acestor state cu UE pot fi privite tot instrumente pentru continuarea parcursului european al Republicii Moldova şi Ucrainei.
În ceea ce privește repartizarea resurselor financiare pentru perioada 2014-2020, alocarea financiară este într-o ușoară scădere comparativ cu exercițiul financiar precedent, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care PEV și PaE au fost criticate, alături de viziunea prea generalistă, în condițiile în care Ucraina se confruntă cu un conflict deschis pe teritoriul său, de natură să destabilizeze nu numai securitatea proprie, ci și securitatea regională, inclusiv pe cea a UE.
Pe lȃngă nivelul regional de securitate, criza ucraineană a afectat și relaţia pe care o are UE cu Federaţia Rusă. Dacă pentru perioada 2007-2013 suma alocată graniţelor UE cu Rusia era de 267.533.348 euro, pentru perioada 2014-2020 aceasta a scăzut la un total de 182.647.822 euro cu posibilitatea accesării unor resurse adiţionale, fapt ce constituie un mesaj politic al Uniunii care se alătură celui transmis de sancţiunile impuse Moscovei în sensul susţinerii parcursului european al Kievului și Chișinăului.
La nivelul cooperării transfrontaliere dintre Romȃnia – Ucraina-Moldova, din punct de vedere al regiunilor eligibile care pot aplica pentru fondurile disponibile, comparativ cu perioada 2007-2013, în exerciţiul financiar 2014-2020 din Romȃnia sunt eligibile în plus Satu Mare și Maramureș, iar din Ucraina, Ivano-Frankivsk, Zakarpatska. În ceea ce privește Republica Moldova, sunt eligibile toate regiunile ţării, la fel ca și în perioada 2007-2013. O altă schimbare adusă prin noul program operaţional constă în faptul că, regiunile învecinate nu mai sunt listate așa cum se întȃmpla înainte ceea ce făcea ca, de pildă, Brăila din Romȃnia să fie exclusă, la fel ca și Ternopilska, Khmelnitska şi Vinnitska Oblasts din Ucraina.
În ceea ce privește dinamica regională, Ucraina este privită ȋn continuare şi ȋn pofida uriaşelor probleme cauzate de anexarea Crimeii şi conflictele din Estul său, drept un coridor de importanţă strategică pentru UE în privinta transporturilor și energiei, ȋn timp ce Moldova se confruntă şi ea cu vulnerabilităţile provocate de regiunea transnistriană.
Alte aspecte importante ale provocărilor pe care le aduce frontiera estică a UE au legătură cu lupta împotriva crimei organizate și asigurarea unor frontiere eficiente și sigure mai ales acum când Europa se confruntă cu cel mai mare val de imigranţi de la cel de-Al Doilea Război Mondial ȋncoace. Uniunea Europeană stimulează statele membre să dezvolte și întărească mecanisme bilaterale și multilaterale de cooperare transfrontalieră, atât ȋntre ele cât și cu țări terțe. În cazul acestora din urmă, cooperarea transfrontalieră urmăreşte, printre altele, promovarea unei bune guvernanțe bazate pe respectarea valorilor europene, intensificarea relațiilor economice, consolidarea dezvoltării sociale și teritoriale. Prin revizuirea operată în anul 2013 a instrumentelor sale financiare, inclusiv a Instrumentului European de Vecinătate, sprijinul pentru vecinii UE devine mai rapid și flexibil, permițând creșterea diferențierii și a stimulentelor, dar și asumarea unei mai mari responsabilități și implicări reciproce. În cazul vecinătății estice a UE, prin cooperarea transfrontalieră, se realizează stabilizarea zonală, întărirea proceselor de reformă structurală și sprijinirea procesului de aprofundare a relațiilor cu UE. În acest sens, până la mijlocul anului 2015, Republica Moldova era statul cel mai apropiat de „modelul” european, iar rolul României în sprijinirea „parcursului european” al Republicii Moldova se dovedește a fi fost substanțial.
Totodată, România contribuie intens și la întărirea „parcursului european” al Ucrainei. În cazul celor două țări, agenda viitoarei perioade trebuie să fie una derivată din prevederile Acordurilor de Asociere cu Uniunea Europeană. De aceea, România trebuie să monitorizeze şi pe mai departe cu atenție gradul de îndeplinire a prevederilor acordurilor și, în limita posibilităților, împreună cu celelalte state membre din regiune, să ofere suport tehnic și financiar în diferite domenii.
Pe lângă sprijinul general acordat aprofundării relațiilor Republicii Moldova și ale Ucrainei cu UE, România contribuie la acest efort si prin intermediul unor intervenții punctuale de cooperare transfrontalieră sprijinind, astfel, dezvoltarea economică, socială și culturală a acestor țări. Astfel, de-a lungul timpului, cooperarea transfrontalieră s-a intensificat, atât prin implementarea POC România-Ucraina-Republica Moldova 2007-2013, cât și prin implementarea unor programe guvernamentale naționale. În ansamblu, se constată că, în contextul implementării tuturor programelor de cooperare transfrontalieră, partenerul „preferat” al Românei este Republica Moldova. Aceasta beneficiază de cele mai multe proiecte finanțate prin POC-ul trilateral, cât și prin fondurile AOD. Totodată, Republica Moldova beneficiază și de un program de asistență financiară și tehnică acordat de România, iar unele dintre intervențiile finanțate din această sursă includ elemente de cooperare transfrontalieră. Preferința națională privind direcționarea fondurilor AOD către Republica Moldova, dar și conceperea unor programe guvernamentale tematice sunt elemente care susțin soluționarea unor probleme sociale și economice pentru arii și comunități de beneficiari.
Este important ȋnsă ca intervențiile să fie susținute prin abordări și proceduri unitare, iar gestionarea lor să fie realizată de organisme de management specializate.
Instabilitatea politică este principalul factor care periclitează buna desfășurare și întărirea cooperării transfrontaliere între România și cele două state vecine. Astfel, instabilitatea politică de la nivelul central se resimte, mai devreme sau mai târziu, la nivel regional. Drept urmare, intervențiile coordonate de autoritățile locale sau regionale referitoare la cooperarea transfrontalieră sunt tergiversate sau amânate. De aceea, se simte nevoia întăririi capacității Ministerului Afacerilor Externe de a avea o prezență mai activă în dezvoltarea cooperării transfrontaliere între România și Ucraina, respectiv între România și Republica Moldova.
Experiența ultimilor ani ne-a arătat faptul că, deși existau premisele necesare consolidării nivelului culturii implementării proiectelor de cooperare transfrontalieră, acesta este doar unul moderat. Printre principalii factori ai acestei stări de fapt menționăm întârzierea demarării programului și implicit a proiectelor, implementarea programului în unități teritorial-administrative diferite ca tip și dimensiune; existența unor proceduri diferențiate sub aspectul reglementării şi/sau al autorizării, comunicarea deficitară cu unele autorități publice din România sau din țările partenere, înțelegerea eronată, uneori, intenționat, a unor principii referitoare la managementul programului ș.a. La toate acestea se adaugă anumite lacune manifestate la nivelul capacităţii administrative a structurilor de management ale POC România-Ucraina-Republica Moldova, cum ar fi insuficiența resurselor umane, precum și slaba dotare cu echipamente logistice. Acești factori rămân de actualitate și riscă să pericliteze implementarea viitoarelor POC-uri.
Ca urmare a diferitelor viziuni programatice, precum și din cauza instabilității politice din Ucraina și din Republica Moldova, se înregistrează întârzieri semnificative în luarea deciziilor referitoare la implementarea proiectelor cu finanțare europeană, precum și a celor cu finanțare de la bugetul de stat. În acest sens, chiar dacă autoritățile de management din cele două țări partenere nu au o răspundere directă ȋn gestionarea POC, este nevoie ca prin intermediul canalelor diplomatice să se agreeze un acord interguvernamental privind flexibilizarea luării deciziilor referitoare la implementarea Programului în aria de eligibilitate a acestuia.
Evaluarea realizată în anul 2012 de către Comisia Europeană a surprins doar o parte din particularitățile programului de cooperare trilaterală între România, Ucraina și Republica Moldova.
Nu se cunosc date specifice cooperării transfrontaliere între România și Ucraina, respectiv între România și Republica Moldova, cum ar fi impactul direct sau indirect al intervențiilor în comunitățile vizate, contextul și particularitățile măsurilor implementate cu succes, dar și ale celor mai putin reușite, modalitățile de adaptare a intervențiilor astfel încât acestea să-și atingă mai bine obiectivele și indicatorii aferenți. De aceea, este nevoie ca autoritățile de management ale celor două POC-uri bilaterale să identifice resurse pentru întărirea capacității interne de evaluare continuă a programelor.
Deși Comisia Europeană încurajează statele membre și pe cele terțe să apeleze la principiul complementarității fondurilor și programelor care deservesc aceleași obiective, în cazul intervențiilor susținute din fondurile de asistență financiară și tehnică acordate Republicii Moldova, evaluările de aceste fel lipsesc cu desăvârșire. Astfel, se cunosc foarte puține date privind impactul, vizibilitatea, modul de operare sau recomandările utile unor acțiuni ulterioare finanțate fie din fonduri europene, fie din alte finanțări externe, pe de o parte, fie, pe de alta, din fonduri interne ale României sau ale Republicii Moldova. Mai mult, la momentul lansării ideii nu s-a clarificat cine răspunde de buna gestionare a programului. O altă experienţă este aceea a extinderii repetate a perioadei de acordare a contribuției și, respectiv, a celei de implementare a Acordului, ceea ce poate induce ideea unei eficacităţi reduse a atingerii obiectivelor stabilite inițial. De aceea, odată cu luarea deciziei de prelungire a perioadei de acordare a contribuției până la 27 martie 2019, este absolut necesară regandirea mangementului, adoptarea unui stil desconcentralizat de management și de implementare a asistenței financiare și tehnice acordate Republicii Moldova. Astfel, în calitate de unitate de implementare a programului, Guvernul României poate apela fie la crearea unei asemenea structuri, fie la identificarea și nominalizarea unei organizații, publice sau private, după modelul gestionării fondurilor AOD.
Desigur, Politica de Vecinătate, parte din PESC, pare a fi ȋn criză, precum și o parte din politica externă a UE, acum când atentatele se ţin lanţ ȋn Europa, când sute de mii de imigranţi din afara Europei presează graniţele externe ale UE, când Rusia pune presiune asupra Uniunii și statelor din jurul acesteia, deci şi celor vizate de studiu, când ISIS modifică agenda mondială. Pe de altă parte, Europa comunitară de astăzi s-a născut din criza celui de-Al Doilea Război Mondial şi a evoluat major sub spectrul crizelor. Uniunea Economică şi monetară, Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, Cooperarea structurată continuă să fie marile provocări ale viitoarei UE şi ale modelului său ȋnţeles drept compromis politic şi sinteză juridică a unei federaţii de state-naţiuni capabilă să-şi rezolve problemele interne şi să genereze securitate ȋn afara graniţelor sale. O Uniune Europeană sigură, prosperă şi stabilă va avea o influenţă benefică asupra vecinătăţii sale imediate generând un spaţiu ȋnvecinat stabil, prosper şi sigur. Uniunea are nevoie de vecinii săi, iar aceştia, la rândul lor, au nevoie de sprijinul acesteia. Identitatea şi modelul european se consolidează ȋn interior şi se extrapolează ȋn exterior, primul cerc vizat ȋn acest sens fiind cel al statelor cuprinse ȋn PEV. De aici și interesul special al Rusiei pentru aceste state şi modelul de dezvoltare ales, dar și al Uniunii care dorește să-i crească influenţa Uniunii ȋn regiune.