Duminică, 7 iulie a.c., Papa Francisc a participat la Trieste la încheierea Săptămânii Sociale a Catolicilor din Italia, organizată sub genericul ”La inima democrației”. Democrația, a spus papa în discursul său, are nevoie de speranță, căci fără speranță vom fi doar administratori ai prezentului, nu profeți ai viitorului.
Papa a avut o întâlnire cu participanții la lucrările celei de-a 50-a Săptămâni Sociale a Catolicilor din Italia, pornind de la tema lucrărilor – ”La inima democrației. Participarea între istorie și viitor”, Papa a îndemnat participanții să-și imagineze ”criza democrației ca pe o inimă rănită. Ceea ce limitează participarea este sub ochii noștri. Dacă construcția și inteligența arată o inimă afectată de infarct, trebuie să preocupe, de asemenea, diferitele forme de excluziune socială. Ori de câte ori cineva este marginalizat, întregul corp social suferă. Cultura rebutării trasează un oraș în care nu este loc pentru cei săraci, cei pe cale de a se naște, persoane vulnerabile, bolnavi, copii, femei, tineri, bătrâni. Aceasta este cultura rebutării. Puterea devine autoreferențială, o boală urâtă, incapabilă de a asculta persoanele și de a le sluji”. Remarcând, apoi, că democrația nu se reduce la votul poporului, Papa a spus că este preocupat de numărul redus de oameni care au mers să voteze. În acest sens, ”participarea nu se improvizează, ci se învață de mici, din tinerețe, și trebuie antrenată, inclusiv în spiritul simțului critic față de tentațiile ideologice și populiste”.
Pontiful a făcut referință la vizita sa la Parlamentul European și la Consiliul Europei în care a spus că este important ”a face să iasă la suprafață aportul pe care creștinismul îl poate furniza astăzi la progresul cultural și social european în domeniul unei corecte relații dintre religie și societate”.
A doua reflecție împărtășită de papa Francisc a fost ”încurajarea la participare pentru ca democrația să fie asemenea unei inimi vindecate”. Pentru a se ajunge aici, a reluat papa, ”este nevoie de a exercita creativitatea. Dacă ne uităm în jur, vedem multe semne ale lucrării Duhului Sfânt în viața familiilor și a comunităților, chiar în domeniile economiei, ideologiei, politicii și societății. Să ne gândim la cei care au făcut spațiu în cadrul unei activități economice pentru persoanele cu dizabilități, la lucrătorii care au renunțat la unul din drepturi pentru a împiedica disponibilizarea altora, la comunitățile energetice renovabile care promovează ecologia integrală, asumându-și răspunderea pentru familiile în sărăcie energetică, la administratorii care favorizează natalitatea, munca, școala, serviciile educaționale, casele accesibile, mobilitatea pentru toți, integrarea migranților. Toate aceste lucruri nu intră într-o politică fără participare. Inima politicii este să facă să participe. Acestea sunt lucrurile pe care le face participarea: a avea grijă de întreg, nu doar binefacere având grijă de ceva, ci a avea grijă de întreg”.
Rolul Bisericii, a spus papa la finalul amplului său discurs, este acela de ”a implica în speranță, pentru că fără aceasta se administrează prezentul, dar nu se construiește viitorul. Fără speranță, vom fi administratori și echilibriști ai prezentului, nu profeți și constructori de viitor”.
