A SCĂPA DE ASERVIRE ÎNSEAMNĂ A FACE UN PAS HOTĂRÂT CĂTRE PROFESIONALIZARE
– Interviu* cu prof. Nicolae Leahu, șeful Catedrei de literatura română şi universală a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi –
Cum vedeţi presa din Rep. Moldova şi relaţiile ei cu spaţiul mediatic în limba română?
În momentul acesta în Rep. Moldova avem o presă în plină dezvoltare, inclusiv New Media, publicaţii electronice care se fac tot mai simţite pe piaţă, şi cred că şi publicul din România reuşeste să acceseze mai multe informaţii acum, decât în celelalte dăţi, despre ce se întâmplă în Basarabia.
Pe relaţia inversă aş putea spune că presa din ţară probabil că nu acordă suficientă atenţie evenimentelor care se produc în afara graniţelor. Nu pentru că nu ar exista un interes, ci pentru că nu întrevăd o gândire sistematică, o privire sistematică orientată în afara hotarelor ţării pentru ca publicul din ţară să aibă o informaţie punctuală şi pe cât se poate de doctă, inclusiv prin oameni suficienţi de pregătiţi să asimileze informaţia. De exemplu, mă contrariază faptul că marile posturi de televiziune din ţară sau marile publicaţii nu au corespondenţi acreditaţi la Chişinau, ceea ce nu este un semn bun. O informaţie locală trebuie să fie verificată de cineva. Acesta este un lapsus suficient de important pentru ca publicul din ţară să se simtă frustrat, să trăiască cu sentimentul că accesează o informaţie neverificată.
Aş aminti şi situaţia revistelor de cultură care în 2014 traversează un moment destul de dificil. În 2013 nu a apărut nicio publicaţie de cultură în Rep. Moldova pentru că sunt finanţate de Institutul Cultural Român, iar acesta trecând printr-o fază de reorganizare, nu a izbutit să asigure finanţările. Spun aceste lucruri pentru a sensibiliza autorităţile centrale de la Bucureşti pentru că, dacă nu ar fi existat finanţările de acolo, în Basarabia nu ar fi existat presă de cultură de la proclamarea Independenţei Rep. Moldova, dar o spun şi pentru guvernanţii de la Chişinău care, într-un sfert de secol, nu au reuşit să susţină şi să fondeze nişte publicaţii de cultură.
În concluzie, datorăm Institutului Cultural Român de la Bucureşti, prin politicile pe care le-a dezvoltat pe parcursul directoratelor asigurate de acad. Augustin Buzura şi de Horia Roman Patapievici, un sprijin care a permis nu numai apariţia unor publicaţii, ci şi formarea unor grupuri de intelectuali în jurul revistelor respective, care reprezintă darul del mai de preţ al statului român. Mulţi dintre cei care au colaborat la revistele de cultură au devenit figuri de primă mână în cultura românească din Basarabia. În sensul acesta, jos pălăria faţă de cei care au gândit proiectele de acest fel, le-au susţinut atât de mulţi ani, iar faptul că există niste dezarticulări în acest moment este îngrijorător, însă ele se vor remedia.
Suntem la un congres despre New Media, jurnalism şi comunitate. Cum vedeţi îmbinarea între New Media şi jurnalismul tradițional? Este vorba despre o complementaritate sau o antagonizare a celor două forme de exprimare?
Cred că fiecare publicaţie îşi construieşte o politică proprie şi este greu de crezut că formele tradiţionale de presă vor dispărea. O bună parte din ele, prin calitatea lor, se vor salva pe un fundal al dezvoltării expansive a New Media care, la rândul ei, trezeşte o serie de nelinişti în momentul în care vrem să obţinem o credibilitate cât mai mare, o obiectivitate cât mai mare, o distanţă nu declarată, ci care poate să fie probată.
Suntem într-un moment de bruscă răsucire a istoriei, în sensul dezvoltărilor pe care le iau procesele de comunicare şi am toată încrederea că specia umană va putea să administreze cât mai bine acest surplus de informaţie. Aşa cum spunea şi Umberto Eco, ar trebui să pregătim oamenii în universităţi, să pregătim nişte oameni care să poată dirija procesele de comunicare în acest câmp foarte larg mediatic pentru a face o muncă de ghidaj a cititorului, mai ales a tânărului cititor către surse solide de comunicare.
Care sunt elementele de bază pe care ar trebui să le primească un tânăr jurnalist în momentul în care proneşte la drum în această profesie?
Eu am fost un adept al autenticităţii în planul comunicării şi îmi dau seama că noile mijloace de informare, pronind de la bloggeri, oferă un discurs puternic subiectivizat şi puternic autenticist care poate să capteze atenţia publicului. Sublinez că această captare a publicului să fie pe termen scurt. Unui tânăr i-aş cere să fie erudit, să aibă mobilitate intelectuală, să poată să reuşească să prelucreze, să proceseze informaţia pe care o obţine ca să poată să o administreze cât mai bine pentru el şi pentru binele comunităţii pentru care scrie şi în numele căreia se pronunţă.
Cum vedeţi colaborarea dintre presa de limba română din România şi cea din Rep. Moldova? Cum credeţi că ar trebui să se producă?
În general, este nevoie de schimburi, s-au mai făcut şi în acest sens şi alte multe lucruri se pot face, inclusiv schimbul de materiale, de experienţă pentru ca oamenii să se cunoască. Pentru mine este o tristeţe în momentul în care constat că presa din Basarabia nu este sufficient de atentă faţă de evenimentele de cultură care se produc la Bucureşti, de exemplu, Festivalul Geroge Enescu sau sunt nemulţumit de presa de la Bucureşti pentru că nu este atentă faţă de evenimentele culturale care se produc la Chişinău, de exemplu, Festivalul Eugen Ionescu. Presa nu trebuie să treacă pe lângă evenimente de primă mărime, oriunde s-ar afla ea. Cunoaşterea adevărată ar putea să pornească de la promovarea valorilor locului, astfel va creşte valoarea adăugată a comunicării şi a culturii noastre.
Care parte a presei credeţi că este mai profundă, cea din România sau cea din Rep. Moldova?
Presa din Rep. Moldova nu poate să aibă profunzime pentru că nu are suficientă tradiţie. Noi avem abia 20 de ani de când am încercat să ne desprindem de această tutelă ideologică, mă refer la cea care a fost de două ori mai strivitoare decât în ţară. Şi în ţară a existat comunism şi tutelă ideologică, însă în Rep. Moldova a fost mai puternică, iar cadrele din zona presei au fost aservite puterii politice într-un mod foarte grav. În momentul acesta eu constat că ele ies din presă şi mă bucură lucrul acesta, oamenii care fuseseră în comunism şi că intră în presă oamenii care au deja un suflet dezinhibat. Abia de aici, de pe această platformă poate începe o construcţie profesională a presei în Basarabia. A scăpa de aservire înseamnă a face un pas hotărât către profesionalizare.
(pentru www.viitorulilfovean.ro/timpromanesc a consemnat Antuanela Roșioru)
* Interviul a fost realizat cu prilejul participării la cel de-al V-lea Congres al Forumului Internațional al Jurnaliștilor Români, desfășurat la Bălți, Rep. Moldova