Prima expoziție personală a Ioanei Nemeş din Marea Britanie, se va deschide în 14 martie la Centrul de Artă Contemporană Eastside Projects din Birmingham şi cuprinde o selecție de obiecte şi instalații din ambițioasa serie „Evaluări lunare” (2003–2010)
Unul dintre cele mai apreciate nume ale tinerei generații de artişti români, Ioana Nemeş a figurat printre cei 10 artişti în ascensiune din 100 New Artists, volum pregătit de Francesca Gavin pentru Laurence King, creațiile sale făcând, alături de cele ale altor 27 de artişti contemporani proeminenți, obiectul volumului Romanian Cultural Resolution, editat de Adrian Bojenoiu & Alexandru Niculescu şi publicat de Hatje Cantz. A fost artist în rezidență la Art in General din New York (2011), IASPIS Stockholm (2010), Institutul Cultural Român din Londra (2007) şi Kulturkontakt Viena (2004) şi a participat la diverse proiecte colective în domeniile artei, modei şi designului de interioare: KILOBASE Bucureşti (2011), Apparatus 22 (2011), colecțiile Rozalb de Mura (2004-2010) şi Liste Noire (2004-2011).
Seria „Evaluări lunare”, inspirată de ideile despre curgerea timpului din opera scriitoarei Virginia Woolf şi de modul în care concepe noțiunea de culoare psihologul elvețian Max Luscher, e un sistem complex de înregistrări ale stărilor de spirit şi experiențelor zilnice ale artistei. Ioana Nemeş şi-a creat o metodă de autoobservație proprie, bazată pe cinci parametri: fizic, emoțional, intelectual, financiar şi un neaşteptat factor numit „fericire”, analizând fiecare zi şi reprezentând-o apoi printr-un citat şi o culoare. Proiectul, apropiat de observația ştiințifică, seamănă cu notațiile zilnice dintr-un jurnal în care artista se priveşte pe sine şi propria existență într-un mod inedit şi personal. Ori de câte ori şi-a expus „Evaluările”, ea a selectat acele zile care se potriveau cu ideea generală a expoziției, traspunându-şi ideile sub forma unor instalații murale sau obiecte de plastic de mari dimensiuni, asemănătoare unor pietre tombale.
„Prefer să-mi numesc lucrările obiecte, nu sculpturi”, declara artista în 2010, într-un dialog cu artistul islandez Helgi Thorgils Fridjónsson. „Genul ăsta de proiecte e mai curând un lux când vii din România. E aproape gestul unui autist. Totuşi, eu cred că fiecare artist ar trebui să admită cu onestitate ceea ce-l interesează şi să nu-i pese de modele trecătoare. Eu sunt obsedată de design, de artă, de cărți; 90% din cunoştințele mele provin din publicații străine de teoria artei, filosofie, literatură, antropologie sau psihologie şi încă pe-atâta de pe internet. Locuiesc în Bucureşti, dar trăiesc în cărțile pe care le citesc în engleză şi în mulțimea spațiilor virtuale de pe internet.”
